Iertarea nu ne mai schimbă trecutul, dar ne va influenţa viitorul: explicaţia unui psiholog
0Se spune că nimic nu e mai dulce ca răzbunarea. Un adevăr valabil doar pentru cine n-a înţeles cât de eliberatoare este iertarea. Psihologii spun că adoptarea unei conduite pozitive, atunci când suntem răniţi, înşelaţi sau jigniţi, ne aduce, într-un final, mai multe beneficii decât satisfacţia de moment pe care o avem atunci când ne răzbunăm.
Când cineva ne loveşte, mai ales în orgoliu, instinctul ne dictează un răspuns natural negativ. “Există culturi în care oamenii tind să se răzbune preponderent când este vorba de fapte ce i-au rănit pe cei apropiaţi. În altele, răzbunarea ia naştere, în general, din furie. Sunt şi culturi în care răzbunarea este dictată îndeosebi de ruşine. În unele cazuri, un astfel de răspuns aduce liniştea, însă în cele mai multe, nu, ci, din contră, vine cu un pachet întreg de emoţii negative, care ajung să le depăşească pe cele dinaintea răzbunării”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan.
Dificultatea de a trece cu vederea faptele care ne-au rănit, mai ales când este vorba despre acţiuni intenţionate ce au avut consecinţe adânci asupra noastră nu este uşor de depăşit. Dar odată sucombată această problemă, am putea avea mult de câştigat, arată studiile. Asta pentru că iertarea este eliberatoare.
“Iertarea este o conduită destul de complexă. A ierta înseamnă a veni cu un răspuns mai degrabă pozitiv decât negativ faţă de atitudinea celui care ne-a rănit, iar răspunsul nu însemnă doar fapte, ci şi gânduri. Ea poate fi o predispoziţie de personalitate ori doar dictată de mentalitatea structurii sociale din care facem parte”, mai spune specialistul.
Spre exemplu, în mediul rural mai ales, infidelitatea bărbatului este adesea iertată, pe când cea a femeii, foarte rar. În mediul urban, lucrurile stau puţin altfel, fiindcă răspunsul negativ al partenerei atunci când este înşelată tinde să devină mai frecvent decât iertarea.
"Iertarea spirtuală se bazează pe utilizarea gândirii iraţionale"
Totodată, ne este mai uşor sau mai greu să iertăm, în funcţie de atitudinea celui care ne-a ofensat. Dacă aceasta este una de remuşcare, parcă putem să ne reţinem pornirile răzbunătoare şi să adoptăm un răspuns pozitiv. Iar dacă această atitudine este însoţită şi de scuze, lucrurile se simplifică şi mai mult. Adevărata provocare este atunci când nu avem parte nici de una, nici de alta.
“Când vorbim despre iertare, inevitabil asociem acest termen cu dimensiunea religioasă/spirituală transmisă cultural şi social în mediul de creştere şi educaţie. Această abordare presupune înlocuirea sentimentelor negative de ură şi răzbunare cu sentimente de iubire şi acceptare faţă de o altă persoană care ne-a creeat un prejudiciu la nivel psihologic sau social, în mod direct sau indirect. Soluţia iertării spirituale presupune ca persoana să schimbe fundamental perspectiva faţă de agresor şi situaţia traumatică. Să transforme complet şi integral evaluarea să iniţială, astfel răul produs şi asociat agresorului devenind o stare de bine şi acceptare pentru individ. În multe situaţii, această perspectivă reprezintă o soluţie alternativă mult mai indicată pentru sănătatea fizică şi psihologică a persoanei, comparativ cu abordarea bazată pe resentimente, ură şi vinovăţie. Totuşi, iertarea spirtuală se bazează pe utilizarea gândirii iraţionale şi reprezintă o soluţie adaptativă incompletă", mai spune psihologul.
Iertarea matură
Este important de ştiut că a răspunde unei fapre reprobabile cu aceeaşi monedă, pe principiul “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” este, cel mai adesea, distructiv. “Anihilarea” acestei porniri este opţiunea care ne dă cele mai mari şanse să mai avem relaţii normale cu cei care ne-au rănit.
"Din perspectivă psihologică, vorbim despre iertarea matură, adaptativă pentru individ în contextul său de viaţă, o viziune realistă bazată pe gândire raţională şi critică. Iertarea matură presupune integrarea completă a obiectului furiei păstrând atât aspectele bune cât şi pe cele rele. Această perspectivă oferă persoanei şansa adaptativă de a învaţă din situaţia negativă prin care a trecut, pentru ca în situaţii similare viitoare să poată reacţiona adecvat şi eficient. Iertarea matură nu presupune doar o înlocuire de emoţii (emoţiile negative schimbate cu emoţii pozitive) ci un proces intenţionat şi voluntar ce implică emoţii superioare (emaptie), restructurări cognitive complexe şi adoptare unor comportamente prosociale" explică psihologul Ionuţ Ghiugan.
Dar nu trebuie neapărat să optăm pentru o iertare oarbă, ci, de preferat, pentru una ce vine pe fondul clarificării problemei şi explicării celuilalt că faptele sale ne-au ofensat. "Iertarea matură aduce o serie de beneficii importante în planul funcţionării echilibrate şi performante. Ajută la vindecarea rănilor psihologice din trecut prin schimbarea perspectivei asupra contextului, agresorului şi propriei persoane. Îmbunătăţeşte sănătatea fizică şi psihologică, starea de confort psihic şi rezistenţă la noi situaţii asemănătoare. Atunci când relaţia conflictuală este semnificativă pentru individ, ajută la reconciliere şi promovează un stil de gândire sănătos şi adaptativ”, încheie specialistul.