Destinul demn de roman al profesorului Gabriel Ţepelea: de la deţinut politic la muncitor necalificat, decan de facultate şi parlamentar

Membru de onoare al Academiei Române, filolog şi politician, profesorul Gabriel Ţepelea a avut o viaţă demnă de un roman. S-a înscris în PNŢ în 1933, fiind apropiat de Iuliu Maniu, a stat şase ani în închisorile comuniste, a ajuns decan al Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Piteşti şi ulterior deputat timp de zece ani.

Născut pe 6 februarie 1916 la Borod, în judeţul Bihor, Gabriel Ţepelea a urmat cursurile Liceului „Emanuil Gojdu” din Oradea între 1926-1933 şi Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia limbi romanice, a Universităţii din Cluj între 1933 şi 1937. Timp de un an, în perioada 1937-1938, a făcut stagii de specializare în Franţa. Şi-a susţinut teza de doctorat în 1948 sub coordonarea lui George Călinescu.

Apropiat de Iuliu Maniu, s-a înscris în PNŢ în 1933, derulând o intensă activitate militantă pentru reîntregirea ţării şi rezolvarea problemelor ţărăneşti. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost redactor la ziarul „Ardealul”, patronat de Iuliu Maniu şi corespondent de presă şi redactor la „Universul” (1943-1945).

În 1949 a fost condamnat de comunişti la temniţă grea şi confiscarea averii, stând în închisoare timp de şase ani. După eliberare, a fost nevoit să lucreze o perioadă ca muncitor necalificat şi bibliotecar. Condamnat la temniţă grea şi confiscarea averii, va rămâne în închisoare din 1949 până în 1955. Eliberat din detenţie, e nevoit să lucreze un timp ca muncitor necalificat, apoi ca bibliotecar. A fost reîncadrat ca profesor în 1958. În 1964 a început să predea la Universitatea din Piteşti, unde a pus bazele unei secţii de limbi străine, ajungând în 1971 decan al Facultăţii de Filologie, funcţie pe care a deţinut-o timp de patru ani. În total, Gabriel Ţepelea a predat 17 ani la Universitatea din Piteşti.

Decorat cu Legiunea de Onoare

După Revoluţia din decembrie 1989, Gabriel Ţepelea a intrat în prim-planul vieţii politice, fiind alături de Corneliu Coposu la reînfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc, în calitate de vicepreşedinte. A fost ales deputat de Bihor în 1990, 1992 şi 1996, iar în 1993 a fost numit membru de onoare al Academiei Române. Doctor honoris causa al universităţilor din Oradea, Arad şi Piteşti, Gabriel Ţepelea a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2000) şi cu Legiunea de Onoare în grad de Ofiţer, acordată de Republica Franceză (2001).

A avut numeroase contribuţii importante în domeniul filologic, adunate în volumele Studii de istorie şi limbă literară (1970), Corelaţia limbă – literatură (1971), Opţiuni şi retrospective (1989), Pentru o nouă istorie a literaturii şi culturii române vechi (1994), impunându-se în special cu cercetările sale privind cultura veche românească.

Gabriel Ţepelea s-a stins din viaţă la 96 de ani, în aprilie 2012.