De ce trebuie evitate certurile părinţilor în faţa copilului

În orice familie apar la un moment dat certuri. Problema este când certurile între părinţi au loc de faţă cu copiii. Asta pentru că în mintea unui copil o simplă ceartă între părinţi stârneşte un val de emoţii, iar efectele pe termen lung sunt nocive.

Pentru un copil, fie că are trei sau şapte ani, faptul că îşi vede părinţii certându-se poate avea efecte traumatizante dacă aceste certuri se repetă. După cum spune psihologul Raluca Mihăescu, ”pentru un copil, mama şi tata reprezintă totul, pentru că aceştia îi oferă iubire, siguranţă şi protecţie. Iar atunci când între cei doi părinţi izbucnesc certuri, toată siguranţa pe care cei doi i-o dădeau copilului se clatină. Copilul îşi vede mama ţipând în loc să fie tandră, calmă şi blândă. Iar tatăl se transformă şi el într-o persoană agresivă verbal. Automat, în mintea copilului apar întrebări şi nu mai ştie dacă se poate bizui pe părinţii săi pe mai departe. Copilul se va întreba şi dacă părinţii vor reacţiona într-un mod similar cu el atunci când va greşi şi va deveni foarte sensibil la orice ridicare a vocii de către unul dintre părinţi”.

În esenţă, cearta este normală şi părinţii ajung la ea fie pentru că părinţii au puncte de vedere diferite sau pentru că aduc acasă frustrări şi le revarsă asupra partenerului de viaţă.

”Însă cearta nu este normală de faţă cu copiii. Aceştia au nevoie de armonie, de pace şi de stabilitate. E foarte greu să ajungi în punctul în care să faci un pact cu partenerul de viaţă şi apoi să-l şi pui în practică. Părinţii nu trebuie să se certe de faţă cu copilul. Nu ne punem problemele pe masa din bucătărie în timpul cinei în familie, nu ţipăm, nu ne jignim. În schimb, învăţăm noi înşine să gestionăm un conflict cu înţelepciune. Copilul, care este martor la discuţiile noastre, va învăţa astfel el însuşi cum să abordeze o discuţie în contradictoriu. Părinţii trebuie să negocieze cât pot de calm, să facă compromisuri şi, mai presus de toate, să se împace. Aceste dispute cu final fericit sunt o lecţie firească şi pentru adulţi şi pentru copii. Conflictele gestionate prost vor crea o stare de nesiguranţă şi teamă în sufletul copilului”, precizează Raluca Mihăescu.

Încă un detaliu important: părinţii nu trebuie să caute aliaţi în copii după o ceartă serioasă. „Este mult egoism în acest gest. Indiferent cum i-ar fi părinţii, copilul îi iubeşte la fel de mult şi de necondiţionat. Nu este cinstit să semănăm în mintea lor curată ideea că sunt mici judecători ai vieţii noastre de cuplu şi, cu atât mai puţin, că sunt datori să ţină cu unul dintre părinţi pentru că acesta nu are alt sprijin. Cum să denigrezi mama, cum să îl descrii pe tata ca pe un personaj negativ când ştii că un copil are nevoie de amândoi în egală măsură? Cum să ţină partea cuiva în detrimentul altcuiva? E la îndemână pentru un părinte să se victimizeze în faţa copilului care îl adoră şi să aibă parte de sprijinul unui suflet curat şi dedicat. Însă ruptura de celălalt părinte, chiar şi temporară, îi ştirbeşte încrederea în familia lui şi în propria-i persoană”, mai spune psihologul Raluca Mihăescu.