De ce stigmatizează românii cu îndârjire bolnavii psihic: „Societatea tratează problematica cu multă indiferenţă“
0E greu de găsit o altă boală decât cea psihică, de care să fie legate atât de multe prejudecăţi. Stigmatizarea persoanelor cu tulburări psihice, punerea prea repede a etichetei de “nebun” în cazul celor despre care aflăm că au nevoie de ajutorul unui psiholog sau psihiatru sunt doar dovezi de înţelegere greşită a problemelor acestor oameni.
Credinţele şi atitudinile discriminatorii faţă de persoanele cu probleme psihice sunt întreţinute de mai mulţi factori.
“Lipsa de educaţie medicală şi psihologică a populaţiei este sursa principală care generează această atitudine de invalidare şi discriminare a bolnavilor psihici”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan.
Mersul la psiholog, chiar şi pentru o stare depresivă sau anxioasă, este încă văzut de mulţi ca un lucru ruşinos, ceea ce-i face pe cei care poate ar avea nevoie de ajutor să aibă dificultăţi în recunoaşterea problemei şi solicitarea unui ajutor. Iar dintre cei care o fac, doar o parte au curajul să afirme public că au ajuns la psiholog sau, şi mai “grav”, la psihiatru.
“Pe fondul lipsei de conştientizare şi asumare a unor realităţi obiective privind boala psihică, se nasc trei atitudini principale în raport cu această suferinţă. Prima se referă la excluderea din viaţa socială a bolnavilor psihici, percepuţi că fiind extrem de violenţi şi periculoşi pentru societate. De aici, impulsul de a-I şi trata diferenţiat”, arată psihologul.
Rezervele pe care le avem cu privire la acceptarea persoanelor care suferă de o boli psihice în viaţa socială pleacă de la felul în care percepem aceşti oameni.
“Multă lume crede că boala psihică ar fi netratabilă şi ar genera un handicap ireversibil. Boala mintală este privită de societate ca un proces continuu de destructurare şi deterioarare, iar soluţiile de tratament - inefeciente sau lipsite de efect. O a treia atitudine pleacă de la ideea că persoanele cu boli psihice ar fi iresponsabile şi lipsite de discernământ şi în consecinţă n-ar mai fi capabile să funcţioneze profesional, social sau familial”, spune Ionuţ Ghiugan.
Toate aceste atitudini reprezintă bariere puse în calea unei vieţi mai bune pentru foarte mulţi oameni care suferă de probleme psihice.
“În afara problemelor sociale şi a celor care vin din propria boală, persoanele diagnosticate cu tulburări psihice se confruntă în mod real şi cu propria stigmatizare trăind sentimente de vină, ruşine sau inadecvare. În aceste condiţii, singura stategie pe care o pot adopta este să ascundă boala faţă de ceilalţi oameni şi să refuze conştient sau nu, diagnosticul primit”, explică specialistul.
Dacă pe seama unor pacienţi diagnosticaţi cu diverse forme de cancer sau cu alte boli grave, aproape niciodată nu se fac glume, ridiculizarea persoanelor cu afecţiuni psihice este, dintotdeauna, aproape o regulă.
Atitudinile greşite faţă de aceste persoane, proasta înţelegere a problemelor lor, perpetuează stigmatizarea în cazul deficienţelor de sănătate mintală.
“Aceste atitudini şi credinţe iraţionale se regăsesc în mod direct în comportamentul societăţii româneşti. Societatea, prin factorii de decizie, tratează problematica bolii psihice cu multă reţinere sau chiar indiferenţă, refuză să acorde sprijin şi să dezvolte programe de educaţie sau prevenţie, evită să abordeze aceste subiecte public, decât în situaţii extreme şi cu înalt impact emoţional (sinucideri, omoruri, violuri, accidente, etc.)”, mai spune cunoscutul psiholog.