De ce se tem copiii de întuneric şi cum îi tratăm. Psiholog: „Televiziunea este o sursă importantă de imagini intens negative care alimentează această stare“

Monştrii care apar în cameră după stingerea luminii sau umbrele de pe pereţi interpretate drept personaje înfiorătoare sunt normale în dezvoltarea unui copil. Teama copilului se naşte din imaginaţia lui, iar cea mai eficientă metodă de a o combate este utilizarea gândirii magice specifică vârstei.

În dezvoltarea emoţională a copilului există perioade de vârstă în care frica şi anxietatea sunt prezente în mod natural. 

Normalitatea fricilor 

Perioada cuprinsă între 2 şi 6 ani se caracterizează printr-o nevoie crescută de explorare a mediului, dezvoltare a autonomiei şi autocontrolului, iar în acest context îşi fac apariţia o serie de frici specifice vârstei: frică de întuneric, frică de animale, frică de creaturi imaginare, frică de a pierde o persoană dragă. 
 

“Aceste frici devin problematice şi trebuie tratate de un specialist, atunci când copilul continuă să menţină aceste mecanisme neadaptative după o anumită vârstă sau când sunt prezente în agenda emoţională a adultului”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan. 

De unde vine frica de întuneric la copii 

Teama de intuneric este frecventă la copiii preşcolari ca rezultat al dezvoltării normale, însă atunci când se manifestă intens şi interferează negativ cu activităţile zilnice ale copilului sau când se manifestă la vârste înaintate, trebuie să-i acordăm o atenţie mai mare. În primul rând, trebuie avuţi în vedere factorii care întreţin şi menţin frica de întuneric.

“Televiziunea reprezintă o sursă importantă care crează şi alimentează această frică. Expunerea la imagini intens negative (ştiri violente, personaje din desene animate, monştri, fantome şi vrăjitoare, etc.) dezvoltă şi fixează frica de întuneric. Imaginaţia copilului este activată, iar gândirea magică specifică vârstei leagă aceste personaje de existenţa cotidiană a copilului. Lipsa luminii din cameră activează în plan mental imaginile şi situaţiile negative, iar frica pe care o trăieşte copilul este asociată cu întunericul”, mai spune psihologul Ionuţ Ghiugan.

De asemenea, situaţii de stres în viaţa copilului (tensiuni în familie, separarea părinţilor, naşterea unui frate, schimbări frecvente ale domiciliului etc.) cresc semnificativ vulnerabilitatea copilului faţă de anxietate şi frică. Modelele părinţilor contribuie şi ele la dezvoltarea şi menţinerea fricilor. 

“Comportamentul observant la părinţi este învăţat şi repetat de copil. Un părinte anxios şi temător va transmite această nesiguranţă propriului copil, care va fixa mult mai uşor fricile în tiparul său de comportament. Stiluri educative negative sunt şi ele factori care întreţin aceste temeri. Atunci când folosim frica ca metodă de educaţie şi normare a comportamentului copilului (dacă nu eşti cuminte te mănâncă bau-bau-ul, dacă nu stai lângă mine când ieşim afară te fură hoţii, etc.), creştem şansele ca acesta să devină sensibil la anxitate şi frică”, mai spune cunoscutul psiholog. 

Frica de întuneric la adulţi are la bază nevoi nesatisfăcute 
 

Parcurgerea cu succes a etapelor de dezvoltare ale copilăriei se vede în maturizarea emoţională a adultului, la fel cu se văd şi neajunsurile acestui proces. 

“Atunci când nevoile emoţionale din copilărie nu sunt satisfăcute (un mediu de creştere nesecurizat sau dezorganizat) sau au existat în trecut evenimente cu potenţial traumatic (separarea părinţilor, decesul unei persoane apropiate, violenţă în familie, abuz, etc.), adultul are tendinţa să reacţioneze regresiv (frică şi anxietate) în faţa provocărilor vieţii”, mai spune Ionuţ Ghiugan. 
 

Cum putem ajuta copilul. Explicaţii raţionale vs. gândire magică 
 

În astfel de situaţii, majoritatea părinţilor fie nu iau în serios frica de întuneric a copilului, fie utilizează gândirea raţională specifică adultului, spunându-i copilului că nu există niciun motiv pentru care să-i fie frică. Explicaţiile raţionale nu dau rezultate.
 

“Lipsa de atenţie faţă de această problemă invalidează copilul, iar explicaţiile raţionale nu au efectul dorit, deoarece în perioada de vârstă 2-6 ani, copilul functioneaza la nivel de gândire magică. Ambele modalităţi de intervenţie sunt ineficiente şi nu ajută copilul să depăşească frica şi să-şi formeze mecanisme adaptative”, mai spune Ionuţ Ghiugan. 

Personajele imaginare pot da mâna de ajutor 
 

Frica copilui faţă de întuneric se naşte din imaginaţia lui, iar cea mai eficientă metodă de a o combate este utilizarea gândirii magice specifică vârstei. 

“Recrutarea unor personaje magice sau eroi preferaţi ai copilului, care să-l protejeze atunci când camera este întunecată, vrăji de protecţie sau ritualuri de culcare anti-frică, sunt câteva exemple de modalităţi de intervenţie uşor accesibile părinţilor, care ajută copilul să depăşească această frică”, mai spune psihologul Ionuţ Ghiugan.