De ce omisiunea plăţii impozitelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat nu este interpretată întotdeauna drept evaziune fiscală

Omisiunea plăţii impozitelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat nu poate fi asimilată infracţiunii de evaziune fiscală dacă nu există şi un element fraudulos din care să reiasă intenţia de a ascunde bunul sau sursa impozabilă.

Potrivit Legii 87/1994, republicată, cu modificările ulterioare, evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili.

Totuşi, nu orice neplată este asimilă evaziunii fiscale.

"Omisiunea plăţii impozitelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat nu constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, dacă bunul sau sursa impozabilă nu au fost ascunse", explică avocatul Raluca Cîrstea, Legal Land, citând din considerentele sentinţei penale nr. 110/2018 a Tribunalului Călăraşi (www.rolii.ro).

Este vorba de cazul unui bărbart pentru care instanţă amintită a dat o decizie favorabilă, deşi în perioada octombrie 2014 – aprilie 2017, a comercializat 54 autovehicule, obţinând venituri din valorificarea acestora fără a le evidenţia şi fiscaliza. "ascunzând astfel sursa impozabilă în scopul sustragerii de la plata impozitelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Lg. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p, condorm celor reţinute de parchet reţinute şi evidenţiate în considerentele sentinţei amintite.

Doar că din probele administrate a reieşit că cele 54 autoturisme menţionate în procesul-verbal al ANAF au fost cumpărate şi apoi înstrăinate în baza unor contracte de vânzare-cumpărare.

"Toate contractele privind vânzările, cât şi cele privind achiziţionarea de autoturisme au fost luate în evidenţă la Primăria Călăraşi, fiind calculate şi achitate impozitele aferente acestor bunuri.ANAF – AJFP Călăraşi, a obţinut contractele de la Primăria Călăraşi în baza cărora a calculat impozitele şi contribuţiile cu privire la 54 autoturisme vândute în perioada octombrie 2014 – aprilie 2017.Prin urmare, tranzacţiile au fost făcute la vedere (...).

Omisiunea plăţii unei taxe datorate nu constituie infracţiunea de evaziune fiscală, dacă bunul sau sursa impozabilă nu au fost ascunse. În acest caz ia naştere pentru cel care nu a efectuat plata doar obligaţia de plată a taxei respective, nu şi răspunderea penală. Atunci când o persoană fizică nu se înregistrează ca plătitor de T.V.A., evaziunea fiscală există doar dacă bunul sau sursa impozabilă au fost ascunse, nu şi atunci când autorităţile fiscale cunoşteau sursa impozabilă (inclusiv în ceea ce priveşte contractele încheiate şi veniturile obţinute de către inculpat), se arată în extrasul din considerentele sentinţei penale amintite (www.rolii.ro).

Cum bărbatul a plătit impozitele datorate bugetului local (nu şi bugetului de stat), instanţa a stabilit că nu se poate aprecia că omul a ascuns bunul impozabil sau sursa impozabilă.

Asta pentru că tranzacţiile semnifică din punct de vedere juridic atât faptul că autovehiculele au fost luate în evidenţa Primăriei Călăraşi, cât şi faptul că au fost calculate impozite datorate bugetului local.

"Având în vedere dispoziţiile legale fiscale organul de control fiscal este îndreptăţit ca din punct de vedere fiscal să impună contribuabilului, respectiv inculpatului plata CAS-ului, cât şi mai ales a impozitului pe venit pentru diferenţa între valoarea de achiziţie şi valoarea de vânzare ulterioară a autovehiculului second-hand, care constituie însă un prejudiciu fiscal şi nicidecum penal, activitatea materială a acestuia nefiind circumscrisă vreunei infracţiuni de evaziune fiscală.De altfel, pentru întregul prejudiciu fiscal imputat inculpatului a fost încheiată o decizie de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale (...) conform căreia are o perioadă de eşalonare de 48 de luni şi în baza căreia a început să achite din prejudiciu", se mai arată în decizia amintită (www.rolli.ro)

Instanţa a constatat că fapta reţinută în sarcina inculpatului, prin actul de sesizare, nu este prevăzută de legea penală, neîndeplinind sub aspectul elementului material la laturii obiective, condiţiile de tipicitate ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, astfel că a dispune achitarea sa, în temeiul art. 16 alin.1 lit.b teza I C.p.p.”, după cum arată avocatul Raluca Cîrstea, Legal Land, citând sursa amintită.