Cum trebuie folosite culorile în cromoterapie. „Portocaliul este un regenerant şi un antidepresiv foarte bun“
0Culorile nu sunt doar o bucurie pentru ochi si suflet. Zeci de studii realizate de universităţi şi specialişti de prestigiu din S.U.A., Marea Britanie, Franţa şi Germania au demonstrat că organismul uman poate fi influenţat în numeroase moduri. Cromoterapia este considerată o metodă alternativa noninvazivă de tratament pentru diferite afecţiuni.
Culoarea roşie este considerată a fi un stimulent universal, fiind asimilată cu căldura indispensabilă oricărei vieţi, stimulează circulaţia sângelui şi faciliteaza regenerarea celulară.
De asemenea, creează impresia de mărire a obiectelor şi a spaţiilor vopsite în roşu, dar cauzează oboseală dacă este privită mult timp.Roşul este contraindicat în cromoterapie în următoarele cazuri: hipertensiune arterială, febră, crize de nervi şi tulburări emoţionale.
După cum spune psihologul Iulia Tomescu, ”portocaliul este un antidepresiv şi un regenerant foarte bun, o culoare antistres excelentă, ce ne ajută să ne echilibram dinamic atunci când suntem agresaţi de factorii exteriori. Din punct de vedere psihologic, culoarea portocalie este indicată pentru reechilibrarea psihică, redeşteptarea optimismului, trăirea plenară a vieţii, fiind indicată în special pentru depăşirea inhibiţiilor, a obsesiilor şi tulburărilor de natura sexuala, spasmelor sau nevrozelor. Nu sunt contraindicaţii în cazul culorii portocalie”.
Culoarea galbenă stimulează activitatea ficatului, amplifică procesele trofice la nivelul pielii, normalizează digestia. Galbenul este contraindicat în următoarele situaţii şi afecţiuni: stări febrile, palpitaţii cardiace, inflamaţii acute, stări de supraexcitare.
În cazul culorii verde, sunt mai multe nuanţe, diferite una de alta, atât ca acţiune asupra organismului, cât şi asupra psihicului. ”Verdele primăverii este regenerant şi întineritor, dinamizează procesele fiziologice din organism şi induce o stare de bună dispoziţie. Verdele profund al pădurilor de răşinoase este calmant şi eficient în combaterea stărilor de stres. Persoanele cărora le place verdele sunt echilibrate, generoase şi meticuloase”, precizează Iulia Tomescu.
Albastrul face parte din paleta culorilor reci, odihnitoare şi liniştitoare. În plan psihologic, predispune la meditaţie, tandreţe, afecţiune, nostalgie, inspiraţie, devotament. Mecanismele interioare care declanşează aceste stări se explica prin scăderea presiunii sangvine şi a tonusului muscular (în sensul relaxării, a eliberării de stres), prin reglarea şi calmarea respiraţiei şi prin reducerea frecvenţei pulsului. ”Toate acestea ne dau efectul subtil de bine, pe care îl simţim când ne aflăm în spaţii deschise inundate de albastrul cerului senin”, mai spune Iulia Tomescu.
Culoarea albastră este totuşi contraindicată în următoarele stări şi afecţiuni: boli reumatice, răceală, frisoane şi oboseală.
Culoarea violet favorizează dezintoxicarea organismului, întăreşte sistemul imunitar, stimulează producerea globulelor albe, reglează tensiunea arterială şi induce somnul. Contraindicaţiile pentru această culoare se referă la persoanele melancolice, predispuse la depresie. La nivel psihic, violetul calmează angoasele, anihileaza frica şi elimină agresivitatea.
După cum precizează psihologul Iulia Tomescu, ”culoarea roz este liniştitoare pentru energiile emoţionale ale fiecăruia dintre noi şi ajută la stimularea sistemului imunitar al organismului. Însă dacă pentru aceeaşi afecţiune sunt indicate două sau mai multe culori se va lucra pe rând cu fiecare dintre ele, şi nu simultan”.
Culoarea albă conţine toate culorile spectrului vizibil şi este sinteza tuturor efectelor terapeutice ale acestora. În ceea ce priveşte lumina albă naturală, aceasta creşte tonusul organelor interne,
În plan psihologic, albul este un remediu pentru tensiunile emoţionale, având darul de a calma.
”Terapia prin culori se poate folosi în special ca o terapie preventivă, astfel că fiecare persoană poate participa mai responsabil şi mai activ la păstrarea propriei stări de sanatate”, concluzionează psihologul Iulia Tomescu.