Cum se prepară unguentul de untişor şi ce proprietăţi terapeutice are
0Cunoscut şi sub denumirile de sălăţică sau grâuşor, untişorul, o plantă din familia Ranunculaceae, este folosit atât în bucătărie, cât şi în scop medicinal. Planta are însă şi unele riscuri în administrare dacă nu este culeasă la timpul potrivit.
Cea mai comună formă de administrare a plantei este salata, un detoxifiant natural uşor de preparat, cu efect demonstrat. În uz intern se mai foloseşte şi infuzia, un remediu naturist eficient în cazul varicelor, hemoroizilor şi bolilor de piele.
Untişorul însă are proprietăţi terapeutice şi în uz extern.
Planta proaspătă zdrobită, recoltată în timpul înfloririi, are efect antiinflamator dacă este aplicată pe zona afectată, la fel şi tinctura obţinută din planta proaspătă care se macerează timp de două săptămâni în alcool de cereale de 70%.
Din plantă se poate prepara însă şi un unguent cu proprietăţi nu doar antiinflamatorii, ci şi antihemoroidale, astringente şi acaricide.
"Unguentul din untişor se obţine prin fierberea la baia de apă a 100ml ulei rafinat de floarea soarelui, la cere se adugă 30 ml de tinctură de untişor. După evaporarea alcoolului, se adaugă 10 g de ceară de albine şi 10 g de lanolină, amestacându-se în permanenţă, până la omogenizare. Se toarnă în borcanele de sticlă, prevăzute cu capac. Unguentul, ca şi celelalte preparatele de uz extern obţinute din această plantă, se aplică în zonele afectate de eczeme, flebita, varice, hemoroizi, muşcături de păianjen, râie, căpuşe, prurit", explică specialistul în fitoterapie Elena Badea.
Precauţii
Atenţie, frunzele de la plantele înflorite sunt toxice, de aceea, de aceea este indicat ca untişorul să fie cules doar de către cei care cunosc bine planta.Specialistul recomandă ca femeile însărcinate şi cele care alăptează să evite utilizarea untişorului.
Indiferent dacă folosiţi planta în uz intern sau în uz extern, cereţi sfatul medicului înainte de administrare.