Cum să creşti un copil independent şi cu personalitate: „Esenţial e ca îndrumarea să nu se confunde cu controlul“

Vrem copii cuminţi, dar descurcăreţi, ascultători, dar independenţi, disciplinaţi, dar cu personalitate. Vrem să-i scăpăm de timiditate, dar în acelaşi timp să nu-i scăpăm de sub control. Modelarea unui copil autonom nu e o misiune simplă. E nevoie de răbdare, perseverenţă şi respectarea câtorva recomandări formulate de specialişti.

"Este adevărat că nu este uşor să creşti un copil. Părinţii se confruntă cu apariţia presiunilor din viaţa de zi cu zi, cu timpul extrem de limitat în raport cu resursele şi nevoile lor şi pot dezvolta astfel un sentiment de vinovăţie sau de frustrare care să afecteze relaţia dintre aceştia şi copilul lor. Cu toate acestea, sunt şi părinţi care cresc copii minunaţi, care sunt împăcaţi cu ei înşişi în raport cu rolul de părinte. Această tipologie de părinte îl ajută pe copil să se dezvolte armonios şi să devină un adult autonom, funcţional", explică, pentru "Adevărul", psihologul Iuliana Stănescu.

În primul rând trebuie să fim atenţi la ceea ce avem de făcut noi, ca părinţi, înainte de a le cere copiilor să devină ceea ce ne-am dori noi.

"Este foarte important ca oamenii să înţeleagă faptul că parenting nu înseamnă ce face copilul, ci felul în care vom reacţiona noi. Conceptul de parenting are la bază ceea ce se întâmplă în interiorul părintelui. De exemplu, în cazul în care apare o situaţie tensionată, reacţia părintelui este extrem de importantă întrucât acesta o poate detensiona sau o poate amplifica", mai spune specialistul. 

Drumul copilului spre autonomie e unul lung, dar nu imposibil. Începuturile sale stau în dezvoltarea unei relaţii oneste părinte-copil.

"În primul rând, un copil devine autonom dacă părintele se conectează autentic cu el şi dacă acesta simte că este înţeles cu adevărat. Calitatea relaţiei părinte-copil depinde de modalitatea prin care părintele îşi securizează copilul, prin timpul şi disponibilitatea oferită acestuia. În spatele unui copil autonom se află întotdeauna un părinte care a crezut în el, care i-a oferit suport, încredere şi aripile necesare pentru a reuşi", mai spune specialistul.

"Părinţii trebuie să îl sprijine pe copil să îşi dezvolte autodisciplina şi nu obedienţa forţată"

A-i arăta ce are de făcut nu înseamnă însă a-i impune. E un avertisment dat de specialişti, de care toţi părinţii care vor copii autonomi ar trebui să ţină cont.

"Cel mai important de subliniat aici este ca îndrumarea să nu se confunde cu controlul. Recomand parintiilor să îşi îndrume copilul spre identificarea şi gestionarea emoţiilor şi a comportamentului întrucât prin felul acesta îşi va dezvolta inteligenţa emoţională, esenţială pentru luarea unor decizii înţelepte în diferite etape din viaţa lui", mai spune psihologul.

Pedepsele trebuie înlocuite cu limitele empatice

Flexibilitatea părinţilor este o altă condiţie pentru atingerea acestui obiectiv. "Pentru ca un copil să crească autonom este necesar ca părintele să nu adopte o atitudine rigidă, inflexibilă şi autoritară, să renunţe la tonalitatea ridicată, la reproşuri şi la pedepse şi să le înlocuiască pe toate acestea cu limitele empatice. În felul acesta, părinţii îl sprijină pe copil să îşi dezvolte autodisciplina şi nu obedienţa forţată care poate avea efecte negative pe tot parcursul dezvoltării copilului", spune specialistul.  

"Părinţii trebuie să îi satisfacă copilului nevoia de spaţiu şi libertate"

Beneficiile autonomiei la copii sunt uriaşe, pentru că, în baza ei, se conturează stima de sine. Din momentul în care îşi dau seama că se pot descurca singuri, copiilor le creşte încrederea în propria persoană şi încep să ia decizii fără a mai cere ajutor. Pentru asta însă are nevoie de un anumit grad de libertate oferit de părinţi.

"În funcţie de vârsta copilului şi de etapele fireşti prin care trece, acesta va căpăta mai multă independenţă, mai mult curaj şi mai multă siguranţă. Important este ca părinţii să înţeleagă faptul că pentru câştigarea autonomiei trebuie să îi satisfacă copilului nevoia de spaţiu şi libertate. În acest mod, copilul va creşte un adult autonom şi se va putea descurca singur, menţinând o relaţie sănătoasă şi productivă cu părintele, bazată pe ajutor necondiţionat şi suport", încheie psihologul clinician Iuliana Stănescu.