Cum prepari singur uleiul de iasomie şi de ce e bine să-l ai în casă

Cele mai frecvente forme de utilizare a iasomiei, planta folosită în medicina naturistă pentru efectele sale benefice asupra organismului uman, sunt infuzia şi decoctul, două tipuri de ceaiuri afrodisiace şi antidepresive. Planta este însă mai puţin exploatată în uz extern, deşi substanţele sale active o recomandă şi în această sferă.

De la iasomie se utilizează florile, care conţin un ulei eteric volatil (principiul activ fiind jasmona), cu un miros plăcut, larg folosit în industria parfumurilor. De precizat că şi frun­zele conţin substanţe active, derivati de acizi salicilici (salicină), flavo­nozide, mucilagii şi taninuri.

"Datorită compoziţiei sale, iasomia are acţiune narcotică, parfumanta, sedativă, tonică, vermifuga şi vulnerara, dar şi anestezica şi atringentă", explică specialistul în fitoterapie Elena Badea, administratorul site-ului infuziedesanatate.ro

Ultimele două efecte terapeutice fac din plantă una valoroasă şi în uz extern, când este folosită sub forma uleiului de iasomie.

Utilizare: de la entorse, la boli dermatologice

Iată o reţetă ce poate fi preparată foarte uşor acasă.

"Uleiul terapeutic se obţine prin fierberea la aburi a 10 grame flori uscate de iasomie, în 100 ml ulei de floarea-soarelui timp de câte­va minute. Este bine ca fierberea să se efectueze în flacoane de sticlă. Se lasă în repaus timp de două zile, după care se filtrează", explică Elena Badea.

Specialistul în fitoterapie o recomandă mai ales în bolile der­matologice, dar nu numai.

"Sub formă de frecţii locale sau de cataplasme, aplicate seară, uleiul poate fi de ajutor dacă suferi entorse, luxaţii, lo­vituri, căzături", încheie Elena Badea.