Cum a scăpat Ion C. Brătianu din două atentate. Istoria negustorului falit care a încercat să-l împuşte pe marele liberal

Personalitate de prim rang în istoria României şi cel mai longeviv prim-ministru (1876-1888, cu o pauză de două luni între 9 aprilie şi 9 iunie 1881), Ion C. Brătianu a scăpat în cariera sa din două tentative de asasinat asupra sa. În afară de acestea, marele om politic a mai fost în două rânduri la un pas de a-şi pierde viaţa.

Primul atentat s-a petrecut la 2 decembrie 1880. Ion C. Brătianu tocmai plecase de la Camera Deputaţilor. Singur, se îndrepta spre locuinţa sa, când pe neaşteptate un individ îi înfinge un cuţit în piept. Din fericire, lama cuţitului n-a putut străpunge hainele groase, de iarnă. Atacatorul a încercat o nouă lovitură, dar un deputat venit în ajutor l-a doborât la pământ cu o lovitură în cap. Autorul se numea Ion Pietraru şi era un fost profesor din Târgovişte care voia să răzbune o veche altercaţie cu Brătianu.

Un negustor falit a încercat să îl împuşte pe Ion C. Brătianu

După aproape şase ani, pe 4 septembrie 1886 a avut loc cel de-al doilea atentat. Stoica Alexandrescu, un mărunt negustor din Râmnicu Sărat care devenise falit de două ori, dorea să facă o ispravă de răsunet care să atragă atenţia asupra lui. Cel mai nimerit i s-a părut uciderea primului ministru Ion C. Brătianu. Drept urmare, îşi cumpără un pistol şi împreună cu prietenul său, Iordache Tănase zis Muscalu, se stabileşte în Bucureşti.

În seara zilei de 4 septembrie 1886, Ion C. Brătianu ieşea de la Ministerul de Interne însoţit de C. F. Robescu, fost director general al Poştelor şi Telegrafului şi de un sergent. Discutând, cei doi au luat-o pe strada Vămii (ce trecea şi prin locul unde se află azi Piaţa Universităţii) pentru a ajunge în Colţei. Dintr-o săritură, în faţa primului ministru apare un individ cu un pistol în mână. De la doar câţiva metri apasă pe trăgaci. Pistolul însă nu ia foc. Cei doi rămân ca de piatră. Trage a doua oară, dar asupra lui se aruncă sergentul Ioniţă Constantin care avea misiunea de a-l păzi pe Brătianu. Glonţul pornit din ţeava este deviat şi loveşte cataramă de oţel a lui Robescu (ulterior acestuia i se va spune „Cataramă”), fără a răni pe cineva.

În timp ce arestatul era transportat la cazarma jandarmilor călare, din strada Colţei, a fost necesară intervenţia personală a lui Brătianu pentru ca acesta să nu fie linşat de către cetăţeni.

Cercetările încep imediat. Stoica Alexandrescu mărturiseşte că a primit de la deputatul Iosif Oroveanu din Râmnicu Sărat suma de 5.000 de lei şi că deţine banii într-o ladă acasă. Autorităţile se deplasează la domiciliu, dar găsesc lada deschisă şi goală. Oroveanu este arestat. Nu recunoaşte legăturile cu Alexandrescu, plânge şi este eliberat. Atentatorul îşi retrăsese declaraţia.

La 17 decembrie 1886 începe procesul. Martorii apărării ajung la nu mai puţin de 160, în timp ce ai acuzării la 58. După şapte zile, curtea a pronunţat sentinţele: 20 de ani muncă silnică pentru Stoica Alexandrescu şi un an închisoare corecţională pentru Tănase Muscalu plus 4.000 de lei plătiţi de cei doi drept cheltuieli de judecată.

Ion C. Brătianu a mai avut două momente în care era să îşi piardă viaţa . La 2 iulie 1878 s-a răsturnat cu o birjă în timp ce se întorcea de la Cotroceni. A leşinat, fiind transportat în casa cucoanei Mariţa, unde a fost consultat de către dr. Davilla. A fost apoi internat la locuinţa doctorului, iar principele Carol i-a pus la dispoziţie Palatul Cotroceni, în timp ce perechea regală locuia în mânăstirea Eforiei din Sinaia. Conform prescripţiilor medicilor, pentru a se reface, Brătianu a plecat la Marienband, împreună cu soţia Pia şi fiica Sabina.

A doua situaţie neprevăzută s-a consumat în mai 1886 când, întorcându-se acasă de la Senat şi mergând pe Calea Victoriei, era să-i cadă o cărămidă în cap.