Cum a ajuns vărul lui Neagoe Basarab să conducă trei luni Ţara Românească
0Văr al domnitorului Neagoe Basarab şi, conform mai multor ipoteze, fiu nelegitim al domnitorului Radu cel Mare, Bădica-Radu Voievod a condus Ţara Românească doar trei luni, din noiembrie 1523 până în ianuarie 1524.
Deşi cronicarii au făcut de-a lungul vremii puţine referiri la el, Bădica-Radu Voievod a reuşit, în scurta sa domnie de doar trei luni, să ţină trupele otomane la distanţă de graniţele Ţării Româneşti şi să impună o ordine neaşteptată într-o perioadă plină de frământări.
După cum precizează profesorul de istorie Constantin Vasilescu, ”singura informaţie sigură a familiei sale o dă un act din 16 iulie 1538 dat de Radu Paisie prin care întăreşte lui Drăghici spătarul, fratelui său Udrişte marele vistier din Mărgineni şi vărului lor primar Vintilă comisul satele Viişoara şi Tiha (probabil Tiia, sat astăzi dispărut, situat în apropierea localităţii Saelele) din Teleorman, „[...]pentru că le-au fost vechi şi drepte ocine, dedine, de la bunicul lor Badea vornic, ci au fost pierdute de Bădica ce s-a ridicat domn” [3]. Conform a ceea ce rezultă din acest act se poate trage concluzia că „Bădica ce s-a ridicat domn” era rudă apropiată cu Familia Craioveştilor, prin Badea vornic (poate chiar fiu al acestuia, sau chiar el însuşi), bunicul dinspre mamă a celor trei boieri din Mărgineni pomeniţi, dar şi moştenitor, sau împroprietărit de Neagoe Basarab cu satul Viişoara, proprietate personală a domnitorului, care figurează printre daniile acestuia către mănăstirea Cutlumus, moşie ulterior revenită călugărilor, apoi iar revendicată şi obţinută de urmaşii banilor din Coiani ca drepte ocine la sfârşitul veacului.”
Radu Bădica figura în Sfatul Ţării în timpul domniei lui Neagoe Basarab semnând ca Bădica (Badea) Mare Postelnic, începând cu iunie 1517, iar după aceea, începând cu septembrie 1520, va urca la rangul de comis. Va rămâne în această demnitate până la moartea lui Neagoe Basarab.
”Problema succesiuni dinastice după moartea marelui voievod s-a acutizat, constatându-se în perioada septembrie 1521-august 1525 nu mai puţin de 11 încăunări a cinci voievozi, în marea lor majoritate dovedite ca fiind făcute prin acţiuni violente”, mai precizează Constantin Vasilescu.
În acest climat intern parţial anarhic s-a produs şi domnia lui Radu Bădica, care îi succede, în condiţii necunoscute, lui Vladislav al III-lea.
Bădica-Radu Voievod şi-a pierdut viaţa în ianuarie 1524, într-o bătălie cu trupele lui Radu de la Afumaţi. Trupul său decapitat a fost îngropat la mănăstirea Dealu de la Târgovişte.