Cel mai mic oraş al judeţului. Lucruri mai mult sau mai puţin ştiute despre Topoloveni
0Micul oraşul Topoloveni s-a dezvoltat pe locul unei vechi aşezări rurale atestate documentar în 1421 , pe vremea lui Radu Prasnaglava, fiul lui Mircea cel Bătrân. Cinci secole şi jumătate mai târziu, în 1968, Topoloveni a fost declarat oraş. De atunci şi până în prezent localitatea a cunoscut o dezvoltare notabilă, însă, deşi vorbim de un mediu urban, localnicii încă se mai îndeletnicesc cu agricultura şi zootehnia.
Situat la 95 km distanţă de Bucureşti, pe şoseaua naţională Bucureşti-Piteşti, care traversează oraşul pe o lungime de 3,8 km, micul oraş străbătut de Râul Cârcinov are o poveste consemnată de la 19 iunie 1421, dată de la care datează prima sa atestare documentară.
Ca-n orice comunitate umană, şi-n cea de la Topoloveni localnicii s-au orientat, de-a lungul timpului, către anumite ocupaţii. Pe unele le-au lăsat în urmă, pe altele le mai practică încă, iar astăzi, deşi vorbim de un mediu urban, localnicii încă se mai îndeletnicesc cu agricultura şi zootehnia. În micul orăşel de numai 3.384 ha (şi 10.219 locuitori, potrivit recensământului din 2011) găseşti culturi de viţă de vie, livezi, culturi de legume şi căpşune şi cresc vreo 4.000 de capete animale (bovine, ovine, porcine).
Un sector important este viticultura şi nici nu e de mirare, fiindcă este atestat faptul că la Topoloveni există o bogată tradiţie în cultivarea viţei-de-vie şi producerea vinurilor.
La 1700, pe harta Ţării Româneşti tipărită la Padova, stolnicul Constantin Cantacuzino trecea numele podgoriilor care produceau cele mai bune vinuri. Printre ele se numărau şi cele de la Topoloveni.
Pe parte economică, în zonă au fost identificate şi idei de proiecte de dezvoltare locală care au făcut şi continuă să facă obiectul unui portofoliu de oportunităţi pentru Topoloveni, dar şi pentru zonele limitrofe - Dealul cu Vii, Ţigăneşti, Boţârcani, Goroneşti, Crinteşti.
La Topoloveni se găsesc nealterate tradiţii, porturi populare, meşteşuguri şi obiceiuri. Localitatea păstrează nealterată tradiţia „Focul lui Sumedru", legată de sărbătorirea Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir - protectorul oraşului Topoloveni.
Toate acestea sunt argumente pentru ceea ce speră administraţia locală de la Topoloveni să devină această aşezare – o destinaţie pentru turiştii care doresc să se recreeze în pădurile din zonă şi să se bucure de tradiţiile locale, mai ales că în localitate se ajunge uşor, pe DN 7 Bucureşti – Piteşti.
În plus, Topoloveniul vine şi cu oferte pentru cei pasionaţi de vânătoare (mistreţi, căprioare, păsări, raţe sălbatice, fazani), pădurile din zonă încadrându-se în criteriile unor teatre pentru întreceri vânătoreşti
Localitatea este recunoscută pentru exportul articolelor de artizanat şi a conservelor de legume şi fructe (renumitul Magiun de Topoloveni se fabrică aici) dar are şi alte planuri de dezvoltare.
“Resursele oraşului Topoloveni ajută un investitor, prin retehnologizare sau înfiinţare de fabrici, să-şi dezvolte o afacere garantată. De asemenea, el poate investi în formarea unui centru de colectare, sortare, ambalare, refrigerare, a unui antrepozit de băuturi alcoolice sau în realizarea unei ferme de creştere a animalelor şi a unui abator (…). Oraşul Topoloveni nu se află în faţa unui nou început, ci în faţa unui prezent promiţător. Dacă se va colabora şi dacă fiecare cetăţean, care vine în oraş, va fi dornic să dezvolte proiecte, va reuşi, pentru că localitatea dispune de zonă colinară şi planul de urbanism al localităţii oferă posibilitatea dezvoltării unui cartier de investiţii imobiliare. De asemenea, dispune de autorităţi şi oameni ospitalieri, sinceri şi bucuroşi să le fiţi oaspete”, îşi prezintă oraşul, pe pagina oficială a localităţii, primarul Gheorghiţă Boţârcă.