Ce a stabilit ÎCCJ într-o speţă complexă referitoare la infracţiunea de mărturie mincinoasă

În aprilie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti într-un dosar penal, pentru dezlegarea unei chestiuni de drept într-o speţă complicată de mărturie mincinoasă în cazul unei persoane judecate separat de inculpaţii alături de care a săvârşit o infracţiune şi în dosarul cărora a avut calitatea de martor.

Mai exact, instanţa de apel cerut Curţii Supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală -  pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: poate fi subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă participantul la comiterea unei infracţiuni care a fost judecat separat de ceilalţi participanţi şi audiat ulterior ca martor în cauza disjunsă cu privire la aceşti din urmă participanţi?

"Înalta Curte a stabilit că participantul la comiterea unei infracţiuni care a fost judecat separat de ceilalţi participanţi şi audiat ulterior ca martor, în cauza disjunsă, nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 din Codul penal (...). Aceasta a fost şi opinia instanţei de fond (Judecătoria Sectorului 4) în dosarul în care s-a dispus sesizarea ÎCCJ, instanţă care a apreciat că <<nu se poate pune semnul egalităţii între martori în sensul strict al noţiunii, care sunt persoane care nu au participat în vreun fel la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală ci doar au cunoştinţe despre aceasta, şi martorii asimilaţi, pentru care legea nu instituie o calitate procesuală specifică, dar care au o strânsă legătură cu fapta prevăzută de legea penală cercetată/judecată, participând la comiterea acesteia şi fiind condamnaţi, achitaţi etc. definitiv anterior. Această inegalitate derivă, printre altele, din consecinţele juridice ce pot lua naştere ca urmare a îndeplinirii obligaţiei lor de a spune adevărul în calitate de martori, evident mai grave în cazul celei de-a doua categorii>>.”, explică aocatul Raluca Cârstea, Legal Land.

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României.

Dincolo de speţa în sine, hotărârea ÎCCJ este cu atât mai importantă cu cât devine reper pentru toate instanţele din ţară.