Alifia de vâsc, leacul util în cazul degerăturilor uşoare

Inflamaţiile, iritatiile, rănile şi leziunile provocate de acţiunea frigului asupra ţesuturilor necesită îngrijiri speciale. Dacă în cazul afectării severe e nevoie de prezentarea urgentă la medic, în cazurile mai uşoare, după o expunere mai puţin îndelungată, eficiente sunt şi remediile naturiste. Vâscul este una din plantele recomandate de fitoterapeuţi în astfel de cazuri.

„În momentul expunerii pielii la temperaturi extrem de scăzute, vasele capilare se contractă (vasoconstricţie), condiţie medicală ce scade nivelul de oxigen ajuns la nivelul extremităţilor. Contrar acestei manifestări, zonele expuse la ger necesită o cantitate mai mare de oxigen decât în mod normal pentru a se încălzi. Ca urmare a scăderii gradului de oxigenare, apar leziunile tisulare, degerăturile”, explică specialistul în fitoterapie Elena Badea.

Senzaţia de mâncărime, înrosirea porţiunii de piele afectată, însoţită în unele cazuri de o uşoară inflamaţie, formarea băşicutelor sunt câteva dintre semnele că te confrunţi cu degerături. 

„Primul ajutor în caz de degerături constă în încălzirea treptată a corpului. Trebuie evitată încălzirea bruscă, deoarece aceasta poate produce dilatarea rapidă a vaselor de sânge, ce poate agrava situaţia”, mai spune Elena Badea.

Netratate, degerăturile pot evolua spre hemoragii sau infecţii cutanate, fapt ce poate duce la apariţia unor complicaţii severe. De aceea, în cazurile în care aceste semne se manifestă sever, mergeţi la medic!

Dacă piele e afectată doar uşor, puteţi apela şi la fitoterapie. Specialiştii recomandă diverse o diversitate de remedii, pe bază de gălbenele, frunze de nuc, aloe vera, cătină albă, păducel, castane, pelin, salcie, roşii, ţelină, ceapăşi miere. 

Mai puţin utilizat, dar la fel de eficient în cazul degerăturilor, este şi remediul pe bază de vâsc, o plantă recunoscută şi pentru calităţile sale de tonic cardiac, vasodilatator coronarian şi periferic, sedativ, antispastic şi imunostimulent nespecific.

"În caz de degerături, se poate folosi, extern, alifia de vâsc, preparată astfel: bobiţele proaspete, albe, ale vâscului sunt amestecate (la rece) cu untură de porc, până ce se formează o alifie care se aplică pe zonele afectate”, mai spune specialistul, care recomandă folosirea preparatelor din vâsc doar la indicaţia unui medic.

Trebuie precizat că tipul de vâsc (o plantă semi-parazitară) ce creşte pe arţar, tei, salcie şi plop este toxic, asa ca nu trebuie recoltat şi utilizat nici în uz extern. Cele mai bune specii-gazdă sunt mesteacănul, bradul, frasinul, mărul şi părul.