Zece superstiţii „sfinte“ legate de moarte la începutul anilor 1900. Cum înţelegeau românii „marea trecere dincolo“
0Multe din superstiţiile românilor care circulau în urmă cu 100 de ani sunt legate de frica de moarte şi de comportamentul în faţa morţii.
O întreagă colecţie de superstiţii care circulau în urmă cu 100 de ani în satele din Moldova este publicată în mai multe numere ale revistei „Şezătoarea”, de la finele secolului XIX şi începutul anilor 1900. Publicaţia amintită, apărută timp de 26 de ani neîntrerupt, a fost fondată în anul 1892 de academicianul Arthur Gorovei, folclorist şi etnograf născut în 1864 la Fălticeni.
În paginile revistei „pentru literatură şi tradiţiuni populare”, arhivate de Biblioteca Judeţeană G.T. Kirileanu din Piatra Neamţ, apar articole semnate de învăţători din localităţi din Suceava şi Neamţ în care se prezintă obiceiuri, tradiţii, cântece populare sau superstiţii din această parte a ţării.
De acest ultim capitol s-a ocupat învăţătorul M. Lupescu, din Broşteni, judeţul Suceava, care a reuşit să culeagă şi să împărtăşească cititorilor din credinţele populare.
Alăturat am selectat zece superstiţii despre moarte care circulau în urmă cu 100 de ani în satele din nordul Moldovei:
1. Să nu răsădeşti brad, căci cînd radăcina lui va fi cît capul tău, vei muri.
2. Cînd se cunună doi tineri se observă lumînările naşilor; dacă lumînarea unuia e mai trecută ca a celuialalt e semn că unul va muri înaintea celul lalt mai degrabă.
3. „Locul oalei când o iei de la foc, să-l astupi, că altfel la moarte rămâi cu gura căscată”
4. Cine moare în săptămîna luminată (săptămîna Învierei) merge în raiu, căci raiul n’are porţi atunci.
5. Cînd sînt vremi grele (vînturi mari, pohoae) s’a înecat, ori s’a spînzurat cineva.
6. Nu se croeşte cămeşă Sîmbătă, că moare acel ce a purta-o
7. Cînd cucu cîntă aproape de casă şi e un bolnav în ea, acela va muri.
8. Cînd moare cine-va intr’o casă, nu se mătură, nici nu se scutură casa pînă ce nu esă mortul din casă.
9. Cînd vine nora întăi în casa soacrei, să nu se uite în cuptor, că-i moare soacra.
10. Osul de la pieptul găinei (edeşul) tras de doi, la care rămîne hîrleţul în mînă, are să-l îngroape pe celălalt.