Ruinele bisericii dinamitate de comunişti, scoase din apele lacului Bicaz de seceta cruntă. Localnicii aprind candele printre blocurile de beton
0Lipsa precipitaţiilor din această iarnă a dus la scăderea nivelului lacului Izvorul Muntelui, din Neamţ. Unul din efectele vizibile este peisajul sinistru oferit de ruinele fostei biserici distruse de comunişti în 1959, pentru a permite acumularea apelor râului Bistriţa.
Al doilea lac de acumulare din România, lacul Izvorul Muntelui, cunoscut şi sub numele de Lacul Bicaz, este vizibil afectat de seceta prelungită, Lipsa precipitaţiilor din ultimele luni a dus la scăderea nivelului, apele retragându-se foarte mult şi lăsând la iveală parte din cuva lacului.
În zona Gura Hangului, datorită acestui fenomen, pot fi observate în aceste zile ruinele fostei biserici grandioase construite de localnici la început de secol XX, şi distruse la scurt timp după sfinţire din ordinul comuniştilor, prin dinamitare.
Blocurile de beton care au stat sub ape mai bine de o jumătate de secol sunt accesibile acum localnicilor care fac incursiuni în zonă, le filmează, le fotografiază şi chiar aprind candele printre ruine.
În filmările făcute zilele acestea la faţa locului, se poate vedea fierul beton folosit din şinele de cale ferată utilizate la ridicarea bisericii.
„Ruinele fostei biserici au mai fost vizibile şi în alţi ani secetoşi, atunci când apele lacului s-au retras. Ultima dată prin 2011 cred că a mai fost aşa, dar atunci apele erau complet îngheţate. O să fie făcută o slujbă acolo, printre ruine zilele viitoare“, spune Gavril Lupu, primarul comunei Hangu.
Rămăşiţele bisericii de la Hangu, de pe fundul lacului Izvorul Muntelui, au în spate povestea tragică din primăvara anului 1959, atunci când comuniştii erau în plin proces de strămutare a locuitorilor din vetrele satelor ce urmau să devină cuva lacului de acumulare.
Lucrările la acest lăcaş începuseră în anul 1922 şi au durat aproape 30 de ani. La ridicarea bisericii s-a folosit beton armat cu şine de fier, luate de la o cale ferată forestieră dezafectată după Primul Război. A fost, se spune, unul din motivele pentru care biserica nu putea fi dezafectată şi transportată în altă zonă, aşa cum s-a procedat cu alte lăcaşuri din zonă.
Pe aceeaşi temă: