Nemţeanul Doru Adămoae luptă pentru semenii infirmi din căruciorul cu rotile
0Pietreanul a înfiinţat o fundaţie umanitară acum 15 ani, după ce a fost victima unui accident. Împreună cu voluntarii, sprijină persoanele cu handicap din oraş.
Doru Adămoae este imobilizat într-un scaun cu rotile de la vârsta de 29 de ani, atunci când a suferit un accident în ştrandul din oraş. „Am rămas paralizat după un traumatism suferit pe 17 august 1986, când am căzut de la înălţime dintr-un scrânciob. După ce am fost operat la Iaşi, medicii nu mi-au dat prea multe şanse, dar am depăşit şocul postraumatic cu voinţă şi încurajări primite de la familie şi prieteni“, îşi aminteşte bărbatul.
Inspirat de un circar
A stat aproape un an într-un costum de ghips care îl încorseta de la gât până la brâu, dar a fost o perioadă în care a citit mult şi şi-a căutat motive să lupte cu soarta crudă. „Am citit o bibliotecă întreagă. Din lecturi am aflat despre experienţa unui rus care lucra la circ şi a suferit un accident similar cu al meu după ce a căzut de la trapez. De la el m-am inspirat şi mi-am confecţionat şi eu tot felul de aparate, macarale, scripeţi, gantere sau spalier, ca să fac recuperare după operaţie“, mai spune Doru Adămoae.
După primul an de chin a început să facă recuperarea medical-sportivă, dar nu a ieşit din casă timp de şapte ani. „Când m-am accidentat, băiatul avea şase ani, era în clasa I. Am început să cresc o dată cu el, să mă joc, să-l ajut la lecţii, să fac sport. Făceam flotări cu copilul în spate“, povesteşte pietreanul. A depăşit una dintre cele mai grele etape din viaţă după ce şi-a cumpărat o maşină Dacia 1310 şi a modificat-o.
„Aveam cinci comenzi care trebuiau făcute cu o mână: acceleraţia, ambreiajul, frâna, schimbătorul de viteze şi frâna de mână. Ieşeam prin oraş să-l vizitez, că nu mai ştiam cum arată“, îşi aminteşte el. În ieşirile cu maşina prin oraş, a avut ocazia să întâlnească mai mulţi semeni în suferinţă şi atunci i-a venit ideea de a-i ajuta cumva. A înfiinţat o fundaţie, „Speranţa Doraly“, şi a început să facă donaţii cu ocazia sărbătorilor pentru nevoiaşii infirmi din oraş sau din comunele judeţului. „La început, prin anul 1994, eram vreo 20 de voluntari, acum suntem 100. Ne ocupăm de proiecte destinate persoanelor cu handicap locomotor“, spune bărbatul.
A doua casă pentru persoane cu handicap
A implicat şi instituţiile publice în proiecte. „De la Biblioteca Judeţeană primeam cărţi, cu care mergeam acasă la cei care nu se puteau deplasa. La conducerea Teatrului Tineretului am găsit deschidere pentru a se amenaja o rampă de acces corespunzătoare, am primit şi invitaţii la reprezentaţii“, spune Doru Adămoae. În perioada 2002-2003, cu sprijinul unei fundaţii din Franţa, a amenajat un spaţiu în cartierul Precista unde persoanele cu astfel de probleme se pot relaxa, pot face recuperare sportivă sau pot desfăşura activităţi de creaţie, pictură, artizanat.
Profil
Născut. 28 octombrie 1956, Tecuci, jud. Galaţi.
Studii. A absolvit Liceul de Construcţii Piatra Neamţ.
Familie. Este căsătorit, are un fiu.
Întrebări şi răspunsuri
Ce activităţi fac persoanele care vin la fundaţie?
Le organizăm aici şi zile de naştere. Se întâlnesc, schimbă impresii, se informează, discută despre problemele pe care le au. Facem şi ieşiri la serbări câmpeneşti sau chiar excursii la mănăstiri. Sunt activităţi de socializare, de comunicare. Vreau să arăt că se poate face ceva pentru oameni şi cu bani puţini.
Ce vârste au cei care vi se adresează?
La început, cei mai mulţi erau tineri, dar timpul a trecut… Ne putem lăuda însă cu semeni care ne reprezintă cu mândrie. O fată este studentă în Anglia, iar o alta a ajuns profesor universitar în America. Ambele aveau afecţiuni foarte dificile.