Neamţ: Bistriţa, mormânt pentru sinucigaşi

Trupurile nemţenilor care îşi găsesc sfârşitul în apele învolburate ale râului sunt foarte rar recuperate de pompieri. O parte dintre cei căutaţi în zadar pe albia râului sunt sinucigaşi. Specialiştii spun că aceştia încearcă, de fapt, să atragă atenţia.

La începutul săptămânii trecute, pompierii au fost solicitaţi să intervină pentru recuperarea unui bărbat care a fost văzut zbătându-se în mijlocul râului. Martorul care a observat victima a sunat imediat la 112.

„Eram pe podul de la Căprioara, când am văzut un om plutind. Numai capul se vedea la suprafaţă şi mai mult urla după ajutor. După câteva secunde nu l-am mai văzut“, povesteşte tânărul nemţean. Pompierii au răscolit apele cu ajutorul unei bărci pneumatice, dar efortul a fost în zadar. Misiunea a fost îngreunată şi de faptul că incidentul a avut loc seara, după lăsarea întunericului.

„Dacă persoana ajunge în apă lângă podul Căprioara şi suntem anunţaţi imediat, o putem recupera, deoarece poligonul nostru de antrenament este în zonă, chiar pe malul Bistriţei. Medicii ne-au spus totuşi că dacă se depăşesc zece minute de la momentul în care victima cade în apă, şansele de salvare sunt aproape nule“, spune căpitanul Iulian Jugan, purtătorul de cuvânt al ISU Neamţ.

În cursul anului trecut şi în primele două luni din 2011, pompierii au fost solicitaţi să intervină în 17 cazuri pentru scoaterea unor persoane care riscau să se înece în râurile din judeţ. În cele mai multe situaţii, căutările au fost în zadar, dar a fost şi o misiune încheiată fericit.

Salvare cu noroc

Pe 4 decembrie 2010, Daniela I., o tânără de 30 de ani, s-a aruncat de pe podul Căprioara după o ceartă conjugală. „Atunci am reuşit să recuperăm persoana în timp util. Norocul ei a fost că avea o geacă din fâş care s-a îmbibat şi a ţinut-o la suprafaţă, dar era oricum şi pericolul să intre în hipotermie pentru că apa era aproape îngheţată, iar curenţii sunt foarte puternici în acea zonă“, mai spune căpitanul Jugan.

Specialiştii spun că persoanele care recurg la acest gen de gesturi vor să atragă atenţia asupra lor, chiar dacă finalul este de multe ori tragic.

„Sunt indivizi care vor să atragă atenţia asupra personalităţii lor şi cer să fie înţeleşi. Anterior gestului pe care-l fac lansează nişte mesaje celor din jur şi dacă nu sunt băgaţi în seamă, trec la fapte. Contează mult educaţia religioasă, iar frica de Judecata de Apoi îi împiedică pe mulţi să facă pasul decisiv spre moarte“, spune psihologul Elena Pleşca, preşedintele filialei Neamţ a Colegiului Medicilor Psihologi.