Harta plutăritului în România secolului XX. Ce se mai transporta pe râuri în afară de buşteni şi cherestea
0Până în secolul trecut, transportul lemnelor pe calea apelor era o îndeletnicire comună a locuitorilor din mai multe zone ale României.
În lucrarea intitulată „Istoria Pădurii româneşti“ (1977), Constantin C. Giurescu (tatăl istoricului Dinu C. Giurescu) alocă un loc special unei activităţi dispărute odată cu revoluţia industrială.
În capitolul „Plutele şi plutăritul“, autorul face o radiografie a acestei activităţi bazându-se pe diferite surse documentare.
„Plutăria era un mijloc uşor şi ieftin – în comparaţie cu carele – de a trimite la distanţe mari această lemnărie, mijloc favorizat de mulţimea şi direcţia rîurilor noastre, în special a celor moldovene şi transilvănene“
Conform istoricului Constantin C. Giurescu, plutele nu erau folosite doar pentru transportul materialului lemons, ci şi pentru alte produse:
„În afară de buşteni şi cherestea, se mai transportau cu plutele şi alte produse – văsărie de tot felul, lemne de foc, lemnăria casei, piatră, sare, lînă, grîne, brînză, vite mari şi mici, fîn, sticle de borviz, geamuri“
Traseele plutelor
În lucrarea citată, erau prezentate toate zonele ţării unde plutăritul se practica până la mijlocul anilor 1900, atunci când au apărut lucrările de sistematizare a râurilor şi s-au construit barajele hidrotehnice.
Zona cea mai prielnică acestui tip de transport era Moldova:
„Buştenii şi cherestelele mari din pădurile ţinuturilor Neamţ şi Suceava coborau pe Bistriţa şi pe Moldova, apoi pe Siret, ajungînd la Galaţi; de aci o parte era încărcată pe vas iar altă parte îşi continua drumul pe Dunăre până la Sulina, şi apoi Marea Neagră pînă la Istanbul. Siretul era marea areră pe care coborau plute şi din ţinutul Bacăului, Tecuciului şi în genere din toate ţinuturile pe care le străbătea râul. Dar coborau plute şi pe Prut“
Constantin C. Giurescu spune că plutele erau utilizate şi pe cursurile mari de apă din Ardeal:
„În Transilvania, coborau plute pe Mureş - arteră mediană comparabilă cu Siretul – şi pe afluentul acestuia Sebeşul, de asemenea pe cele două Someşuri şi pe cele trei Crişuri, toate vărsându-se în Tisa“
De asemenenea, autorul menţionează că plute se întâlneau şi în Munteania (Ţara Românească) pe râurile Jiu şi Olt (cu afluentul său Lotrul), Argeş şi Dâmboviţa.
„Odată cu construirea căii ferate forestiere, încetează plutăritul pe Lotru şi Olt, după cum va înceta şi plutăritul pe Bistriţa, în aval de hidrocentrala de la Bicaz, şi pe Siret“