FOTO Piatra Neamţ de altădată. Prima urbe din Moldova în care s-a introdus energia electrică
0La început de secol XX, oraşul Piatra Neamţ lua avânt în dezvoltarea urbanistică. Mandatul primarului Nicu Albu este sinonim cu „marea epocă constructivă” în care au fost realizate bulevardele, au fost introduse iluminatul electric, a fost prelungită calea ferată şi s-a inaugurat parcul Cozla.
În anul 1900, oraşul era împărţit în trei circumscripţii administrative, cu 77 de străzi şi stradele, care erau clasificate în trei categorii. Conform documentelor de arhivă, în anul 1900 erau înregistrate 35 de străzi de categoria întâi, 31 de categoria a doua şi 11 de categoria a treia. Mai puţin de jumătate din totalul străzilor avea trotuare.
„Trebuie subliniat faptul că străzile oraşului reşedinţă de judeţ purtau, spre cinstea locuitorilor şi edililor, nume de personalităţi politice şi culturale, de sfinţi, locuri împământenite în conştiinţa cetăţenilor din această parte de ţară”, spune profesorul Gheorghe Radu, fost director al Arhivelor Naţionale.
Mandatul primarului Nicu Albu (1901-1904) este sinonim cu „marea epocă constructivă”. În acea perioadă au fost construite Bulevardul Ferdinand, străzile C.V. Andrieş şi Zânelor, au fost reabilitate sediile primăriei şi pompierilor. Tot atunci a fost înfiinţată sera de flori, a fost realizat primul blocaj de piatră al râului Bistriţa şi au fost introduse iluminatul electric şi reţeaua de apă potabilă. Gara a fost adusă în oraş, a fost prelungită calea ferată, s-a consolidat muntele Cozla şi s-a inaugurat parcul Cozla.
„Piatra are o strălucire modernă, în armonie cu destinaţia sa de staţie de aer. Văzut noaptea, la lumina globurilor şi arcurilor electrice, oraşul este copleşitor, dar impresia de curăţenie şi civilizaţie se menţine şi ziua” a remarcat dezvoltarea oraşului istoricul Nicolae Iorga, într-o vizită făcută la Piatra Neamţ în anul 1903.
Primul oraş din Moldova unde s-a introdus energia electrică
Piatra-Neamţ a fost primul oraş moldovenesc în care s-a introdus energia electrică (1894), în vreme ce la Iaşi, acest tip de iluminat este folosit începând cu anul 1897. Iniţial, iluminatul public se făcea cu „felinare cu lumânări”, ce vor fi înlocuite după anul 1880 cu „lămpi cu petrol”. Sistemul s-a menţinut până la introducerea iluminatului cu „arcuri voltaice” în piaţa centrală şi în grădina publică, în anul 1894, în timpul mandatului de primar al lui Manolache Albu.
În anul 1900, iluminatul public al oraşului era realizat de 471 de felinare. Lumina electrică, concesionată societăţii Moara – „Doamna”, era realizată pe o lungime de 3000 metri, cu 78 lămpi incandescente şi 9 lămpi cu arc Voltaic. 51 de lămpi sistem Washington au fost instalate, începând cu august 1900, pe străzile Carol I, Cuza-Vodă, Petru Rareş, Lascăr Catargiu, Elena Cuza, Emanoil Halunga, Frumuşica şi Sf. Gheorghe. Primăria a cumpărat aceste lămpi cărora li s-au adaugat celor 471 de felinare cumpărate în anul 1894. În 1908 a fost înfiinţată prima uzină electrică, pe Borzoghean.
„Primul regulament de construcţii de case şi alinieri de străzi a fost întocmit în 1910. Încălzirea caselor se făcea cu lemne, în sobe de zid sau teracote, în oraş existând, în 1920, doar două case cu calorifer”, mai spune profesorul Gheorghe Radu.
Dacă alimentarea cu apă se făcea la început din fântâni, din 1914, se foloseşte apa din râul Bistriţa, urmare a proiectului făcut din 1909 de inginerul francez C. Letourneur şi executat de inginerul român Vasilescu. Filtrarea apei se făcea prin filtre de nisip, iar distribuţia acesteia în oraş prin gravitaţie, cu ajutorul a două rezervoare de apă potabilă din beton. Baia comunală nu exista la sfârşitul deceniului al doilea al veacului al XX-lea. Existau în oraş două stabilimente de băi particulare, pentru populaţie. În case particulare erau amenajate băi doar la 13 case.
Oraşul avea 5 pieţe publice şi nu erau teatre şi săli de concerte. Din lungimea străzilor, care ajungeau în 1920 la 48 de km, una singură era pavată cu bazalt.
Geograful Simion Mehedinţi, fost parlamentar, ministru al Instrucţiunei Publice şi profesor la Universitatea din Bucureşti, a vizitat urbea în anul 1924, rămânând impresionat de aspectul oraşului.
„Oraşul are îmbinat în el ceva din importanţa economică a Ploieştilor şi din frumuseţea naturală a Braşovului. Din întreg ţinutul Moldovei, e oraşul cu împrejurimile imediate cele mai pitoreşti. Prin valea lui, oraşul e ca o stea cu trei raze. Cer-Negura e umbra pădurii, Pietricia e straja, iar Cozla podoaba. Pe acesta din urmă, un primar mai energic, cu multă tragere de inimă, a tăiat drumuri în serpentin, a oprit în loc alunecarea straturilor hleioase prin plantaţiuni de mesteacăni şi brazi, creând un frumos parc şi un loc de îndemn la mişcare pentru paşnicii cetăţeni”, spune Simion Mehedinţi, referindu-se în final la primarul Nicu Albu.
Bârladul de ieri şi de astăzi: povestea neştiută a cartierelor Munteni şi Cotul Negru