Cuvinte neînţelese din scrierile lui Creangă, tălmăcite chiar de el. Ce înseamnă ghibirdic, paşlesc sau pocinog
0În scrierile celebre ale povestitorului de la Humuleşti apar tot felul de cuvinte şi expresii al căror sens este adeseori greu de înţeles de către cititori.
Gheorghe Teodorescu-Kirileanu (1872-1960), cărturar, folclorist şi membru de onoare al Academiei Române, publica în numărul 10-11 al revistei „Şezătoarea“ din anul 1903 un glosar cu mai multe cuvinte folosite de Ion Creangă în „Amintiri din copilărie“.
În deschiderea articolului intitulat „Cuvinte din amintirile lui Creangă tălmăcite de însuşi Creangă“, G. T. Kirileanu precizează că sursa acestei liste de cuvinte a fost Titu Maiorescu. Marele scriitor şi critic literar a vrut în acest fel să desluşească pentru fiica sa, sensurile unor cuvinte utilizate de povestitorul de la Humuleşti.
„D-l Titu Maiorescu mi-a făcut cinstea de a-mi încredinţa, spre îndrumare la alcătuirea glosarului explicator al cuvintelor neînţelese de toţi Romînii, din scrierile lui Creangă, două foi, pe cari sînt scrise de Ion Creangă explicaţiile mai multor cuvinte şi expresii din amintirea a III-a, pe cari i le ceruse fiica D-lui Maiorescu, căreia-i închinase Creangă amintirile sale“
G.T. Kirileanu spune că lista cuvintelor a fost întocmită de fiica lui Maiorescu, iar explicaţiile au fost scrise de însuşi Creangă.
„Ciudat e că unele cuvinte întrebuinţate de Creangă în scrierile lui, sînt explicate greşit, ori îi sînt necunoscute“, mai spune G.T. Kirileanu care, la unele cuvinte notează explicaţiile corecte între paranteze, după notările povestitorului.
De asemenea, G.T. Kirileanu spune că netămăcirea unor cuvinte mai pipărate (Hăţaşul căprioareor cu sprîncene) vin din faptul că ele erau scrise pentru Domnişoara Maiorescu.
Aburc – ridic sau ajut să se ridice
Amandea pe uşă – fuga pe uşă
Bălmujite – încurcate
Bicisnic – imbecil, păcătos, slab
Bleştesc - abia bleştesc însamnă abia mai dă semne de viaţă
Boaită făţarnică – epitet dat numai popilor şi călugărilor
Buft umplut – un fel de dobă, chişcă
Cărpănoşie – sgîrcenie, avariţie
Chilos – greoiu la mişcare sau la treabă, dar persistent cînd se apucă
Cliposală – somnolenţă, piroteală
Chirfosală – amestecătură, încurcală, cînd faci rău o treabă
Chiurluit – ameţit, bat
Cîntece sculăţele – cîntece la auzul cărora te scoli la joc. (Mai însamnă şi cîntece cam pe-alăturea cu drumul şi buna cuviinţă, cam buruenoase, cam pornografice)
Cisluesc – pun la cale
Dinţăritul – plata ce se zice că plăteau creştinii unui turc fiindcă şi-a ostenit dinţii mîncînd în casa lor
Gălămoz – boţit şi făcut ghem
Ghibirdic – copil sau om mic de stat
Hăt - foarte, prea (turba de cap hăt bine – era foarte turbat)
Hăţaşul căprioareor cu sprîncene – drumul căprioarelor la păscut sau chiar locul unde pasc. (Explicaţia adevărată: cărarea călugăriţelor duse de simţiri lumeşti prin pădure...)
Hîrjoană – un fel de joc al flăcăilor şi fetelor de la ţară, în care se îmbrîncesc, se întind, se pumnesc, rîzînd cu mare haz.
Măgulele, a-l lua cu măgulele – a-i face laude pentru a-i întinde curse, fabula Vulpea şi Corbul
Mehenghiu – abil, viclean, şiret
Melian – on nalt şi făcut bine
Moglan – un mojic grosolan şi prost
Mogorogesc – bodogănesc
Năduh – amar, năcaz
Otînjesc – ologesc sau ciuntesc pe cineva
Paşlesc – a şters-o, sau a furat-o
Pocinog – început de bun augur la vînzare mai ales, şi la altele
Pogheazuri - grupuri de oameni ce umblă după pradă (îmblă’n pogheazuri – îmblă derbedei)
Puricale – tot felul de fructe: mere, pere etc.
Şperlă – cenuşă cu cărbuni aprinşi
Tînjală – oiştea carului de care e prins jugul; expresia a se lăsa pe tînjală, a lenevi
Zăhăit – uitat, părăsit, aruncat
Zărghit - smintit.