Cel mai mic oraş din judeţul Neamţ. Bicaz, urbea născută odată cu barajul lacului de acumulare Izvorul Muntelui

Bicaz a devenit oraş în urmă cu 55 de ani, atunci când s-a inaugurat celebrul baraj ce domină zona. În zilele noastre, oraşul Bicaz este departe de gloria din anii comunismului, iar fenomenul depopulării este evident şi prin cifrele de la ultimul recensământ.

Bicaz este unul din cele mai cunoscute oraşe din România, urbea fiind la fel de celebră ca barajul construit în urmă cu 55 de ani.

De altfel, istoria recentă a localităţii se leagă în mod direct de construcţia colosului din beton ce stăpâneşte apele Lacului Izvorul Muntelui. 

Oraşul leat cu barajul 

Dacă barajul a fost inaugurat la 1 iulie 1960, actul de naştere a oraşului a apărut o lună mai târziu, pe 26 august, atunci când comuna Bicaz a primit statut de oraş raional. O localitate cu numele de Bicaz apare menţionată pentru prima dată într-un document emis de voievodul Radu Mihnea la 10 ianuarie 1625, iar într-un hrisov domnesc din 1855, Bicazul este aminitit ca târg. În 1884, Bicazul a devenit domeniu al Coroanei, în centrul oraşului fiind Casa Regală, actualul sediu al primăriei.  

În anul 1950, comuna a fost arondată raionului Piatra Neamţ din regiunea Bacău, iar după ce  au început lucrările de construcţie a barajului, satul a devenit mai întâi o colonie muncitorească, apoi un mic oraş, cu cartiere de blocuri de locuinţe, şcoli, biblioteci şi  muzeu. 

Prin reforma admnistrativă din 1968, oraşul a revenit la judeţul Neamţ, reînfiinţat. Au fost desfiinţate localităţile componente Mărceni şi Cartierul Nou, comasate cu localitatea Bicaz, iar oraşul a primit şi satele Izvoru Alb, Potoci şi Secu ale comunei Buhalniţa, desfiinţată.

Un oraş depopulat 

În afara localităţii de reşedinţă, oraşul Bicaz mai cuprinde anexele Izvoru Muntelui, Izvoru Alb, Potoci şi Secu.

Conform recensământului din 2011, oraşul Bicaz are o populaţie de 6.543 locuitori, fiind cea mai mică localitate urbană din judeţul Neamţ. Datele oficiale arată că urbea a pierdut circa 2000 de locuitori în ultimii zece ani, la recensământul din 2002 populaţia stabilă fiind de 8.428 de locuitori. Evoluţia demografică arată că oraşul Bicaz avea cei mai mulţi locuitori în anii ‘70, la recensământul din 1977 aici fiind înregistraţi 9.477 de locuitori.  

De la înfiinţarea sa ca oraş, economia Bicazului a fost predominant industrială, dominată de producţia de energie a centralei Stejaru. Tot la Bicaz funcţionează fabrica de ciment înfiinţată în 1951 cu scopul de a furniza materia prima necesară construcţiei barajului. Fabrica deţinută în prezent de compania germană Carpatcement, valorifică marnele şi calcarele din carierele din zonă.

Fabrica de ciment 

Industria de prelucrare a lemnului şi industria alimentară au susţinut o lungă perioadă dezvoltarea urbei, însă restrângerea tot mai puternică a activităţilor a fost principala cauză pentru plecarea locuitorilor rămaşi fără locuri de muncă.