Câte tipuri de marcaje turistice există pe traseele montane şi care este semnificaţia lor
0Iubitorii muntelui respectă cu sfinţenie indicaţiile marcajelor de pe trasee. Semnele care îi ghidează pe turişti sunt elemente ce oferă detalii despre parcursul ce urmează a fi făcut şi îi asigură că merg pe trasee fără pericol.
Sistemele de marcaje utilizate pe traseele montane, respectiv semnele utilizate pentru marcarea traseelor turistice din munţi sunt reglementate prin HG 77/2003, privind instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane şi organizarea activităţii de salvare în munţi.
Conform acestui act normativ, unde este reglementată şi activitatea serviciilor de tip Salvamont, la articolul 29 se precizează că în funcţie de desfăşurarea pe teren a traseelor turistice montane se folosesc următoarele sisteme de marcaje:
a) marcaje în grup, care au, iniţial, un parcurs comun, după care semnele se ramifică succesiv pe diferite trasee;
b) marcaje centrifugale, cu semne care se despart chiar de la pornire pe trasee diferite;
c) marcaje în circuit, care au acelaşi punct de plecare şi de sosire;
d) marcaje cu ax comun, care au un traseu principal, numit şi magistrală, în general traseu de creastă, din care se ramifică sau către care se dirijează mai multe trasee secundare;
e) marcaje pentru traseele dus-întors.
În funcţie de aceste sisteme de marcaje, acelaşi act normative introduce patru tipuri de semen utilizate pentru marcarea traseelor turistice montane şi condiţiile de detaliu tehnic pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru asigurarea uniformităţii şi respectării inscripţionării internaţionale.
Astfel, pentru marcarea traseelor turistice montane oficial sunt utilizate următoarele semne:
a) banda verticală - pe fond alb - pentru marcarea traseelor principale, numite şi magistrale, care sunt, de regulă, trasee de creastă;
„Banda verticală poate fi roşie sau albastră, pe fond alb. Se foloseşte mai rar vopsea galbenă pe fond alb pe motiv de vizibilitate. Pe muntele Ceahlău traseul principal este cel care porneşte din Durău - Fântânele - vârful Toaca – platoul Dochia. Înainte de 1990, traseul de creastă, cu banda verticală roşie pornea din munţii Gutâi-Ţibleş - Hăşmaş - Întorsura Buzăului - Făgăraş, practic urma vârfurile Carpaţilor Orientali, Meridionali şi Apuseni“, spune Raul Papalicef, şeful Salvamont Neamţ.
b) crucea cu braţe egale - pe fond alb – este folosită pentru marcarea traseelor de legatură cu traseul principal de creastă.
c) triunghiul echilateral - pe fond alb - şi punctul într-un cerc - pe fond alb - pentru marcarea traseelor secundare;
d) punctul cu cercuri duble de culoare albă şi roşie pentru traseele dus-întors, de circuit.
„În Ceahlău sunt trei tipuri de trasee – principal cu bandă roşie, trasee de legătură – cruce roşie şi albastră şi trasee secundare. Trasee de tip circuit se întâlnesc mai aproape de zona noastră în Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş“, a precizat şeful Salvamont Neamţ.
Marcarea traseelor şi întreţinerea acestor semne este atributul serviciilor de salvare montană, iar procedura prevede ca aceste operaţiuni să fie urmate de omologare.
„Serviciul public Salvamont are atribuţia şi este abilitat să facă propunerea de marcare a traseelor la Consiliul Judeţean şi Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România. Consiliul Judeţean are obligaţia să finanţeze activitatea de montare a marcajelor. Omologarea se face de către Ministerul Turismului şi de către ANSMR în urma unui dosar întocmit de Consiliul Judeţean“, a explicat şeful Salvamont Neamţ.
În Ceahlău, marcajele au fost refăcute în urmă cu cinci ani, iar în primăvara lui 2016 vor fi din nou împrospătate.
„Sub efectul diferenţelor de temperatură, a intemperiilor şi a razelor ultraviolete, semnele se decolorează şi nu se mai disting aşa cum trebuie, de aceea trebuie făcute astfel de lucrări de refacere a marcajelor de pe traseele turistice“, a mai precizat Raul Papalicef.
Pe aceeaşi temă:
Cele patru puncte mortale de pe traseele din Ceahlău