VIDEO Cenzura presei în România comunistă, o carte ce abordează o tematică incitantă
0Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea a găzduit lansarea unei cărţi ce abordează o tematică incitantă: cenzura presei în perioada comunistă. Este vorba despre volumul „Cenzura presei şi a publicaţiilor în România comunistă: activitatea Direcţiei Tipărirea Presei Centrale din cadrul DGPT (1965-1977)”, al dr. Carmen Ungur-Brehoi.
Sala de conferinţe din Cetatea Oradea s-a dovedit neîncăpătoare pentru numeroşii istorici, cercetători, dar şi orădeni interesaţi de fenomenul mass-media şi abuzurile la care aceasta a fost supusă în regimul comunist.
Evenimentul organizat de către Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea a fost prilejuit de lansarea cărţii „Cenzura presei şi a publicaţiilor în România comunistă: activitatea Direcţiei Tipărirea Presei Centrale din cadrul DGPT (1965 – 1977)”, autorul, doctor în istorie la Universitatea din Oradea, Carmen Ungur-Brehoi.
Fost jurnalist, actualmente profesor, autoarea a reuşit să publice acest volum despre cenzura presei în cadrul unei burse doctorale Minerva, finanţate POSDRU. În deschidere a luat cuvântul dr. Cristina Liana Puşcaş, muzeograf al Muzeului Cetăţii şi Oraşului Oradea.
„Primele îngrădiri ale libertăţii presei au apărut chiar de la finele anului 1944. Un document emis pe data de 10 ianuarie 1944 de către Prefectura judeţului Bihor către redacţia şi administraţia unui ziar din Beiuş atrăgea atenţia conducerii faptul că „tolerarea apariţiei ziarului a fost interpretată de Comisia Aliată de Control pentru aplicarea Armistiţiului ca un act de sabotaj”, prin simplul fapt că nu au fost expediate colecţiile de ziare de la 10 decembrie 1944. Apoi, în iulie 1946, au fost interzise să mai apară zeci de reviste, ziare, autori, titluri de cărţi, cca 2.000 de titluri, ajungându-se, în primăvara lui 1948, la 8.000 de titluri şi de autori”, a declarat dr. Cristina Liana Puşcaş, muzeograf al Muzeului Oraşului şi Cetăţii Oradiei.
Cel care a coordonat teza de doctorat a autoarei a fost prof. univ. dr. Ion Zainea, care a apreciat eforturile fostei sale doctorande în documentarea acestei teme, nu uşor accesibile.
„Instituţia cenzurii este scutul puterii. Scopul Direcţiei Generale pentru Presă şi Tipărituri este de a limita circulaţia informaţiilor în sfera publică la cele convenabile Puterii, la adevărurile oficiale, activitatea ei vizează controlul tuturor formelor de exprimare şi a tuturor produselor culturale”, a declarat prof. univ. dr. Ion Zainea.
De asemenea, a luat cuvântul şi lectorul universitar Ioan Laza, de la Departamentul de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării, care a subliniat că în 1977 trecerea s-a făcut, prin frică, de la cenzură la autocenzură. Vorbind despre munca pe care a desfăşurat-o în redactarea tezei de doctorat, autoarea Carmen Ungur-Brehoi a subliniat dificultăţile cu care s-a confruntat în toţi aceşti ani petrecuţi prin arhivele Direcţiei de Tipărituri, fondul cenzurii de la Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti.
„Nu am avut acces din prima la toate documentele, fiind secretizate pentru 30 de ani, nu am găsit dosarele de cadre”, a subliniat autoarea. Aceasta a realizat o trecere în revistă a cuprinsului volumului, subliniind atât rolul jucat de cenzor, care era denumit „lector” în apariţia articolelor, dar şi a gazetarului, care avea în perioada comunistă un statut privilegiat, prin remuneraţia deosebită, dar şi numeroase alte avantaje, cum ar fi posibilitatea de a pleca peste graniţe.
La eveniment a luat parte şi prof. univ. dr. Lia Pop, dar şi reprezentanţii Centrului Cultural Italian de la Oradea.
Va mai recomandam: