Viaţa incredibilă a Sfântului Ioan Botezătorul. Câte sărbători îi dedică anual Biserica creştină

Una dintre cele mai mari sărbători creştine este, pe 7 ianuarie, prăznuirea Soborului Sfântului Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Iisus Hristos, zi în care peste 2 milioane de români îşi sărbătoresc onomastica.

Sfântul Ioan este una din figurile centrale ale creştinismului şi islamului, predicator şi botezător pe malurile râului Iordan, fiind considerat de biserică ultimul prooroc al Vechiului Testament şi primul Sfânt din Noul Testament. El este menţionat în cărţile sfinte ca cel care a avut rolul de a pregăti oamenii pentru primirea Fiului lui Dumnezeu. Părinţii lui sunt preotul Zaharia şi Elisabeta, care erau rude cu părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana.

Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului are loc a doua zi după Bobotează, la 7 ianuarie, potrivit obiceiului ca după marile praznice împărăteşti să fie cinstite şi persoanele care au luat parte la respectivul eveniment.

“Am văzut Duhul”

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită, însă, pe 24 iunie, sărbătoare cunoscută în popor şi ca Sânziene sau Drăgaica.

Ioan s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia, cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus, şi a crescut într-un sat de munte, la 60 km de Ierusalim, o regiune plină de măslini şi portocali, potrivit doxologia.ro. Părinţii săi au murit foate curând după naşterea sa, iar copilul, rămas orfan, a fost îngrijit, un timp, de o rudenie. Pe la vârsta de 10 ani, Ioan  s-a retras în deşertul Bethabara, unde a petrecut în rugăciune şi meditaţie timp de 20 ani. Se îmbrăca sumar, în haină de păr de cămilă, umbla desculţ, se hrănea cu lăcuste, miere sălbatică şi muguri de copaci, devenind modelul şi prototipul pustnicilor de mai târziu.

În anul 26 a început să propovăduiască şi să boteze, vestind venirea lui Mesia-Iisus (Izbăvitorul), fapt care i-a adus şi numele de Înaintemergător. Momentul cel mai important al activităţii sale este întâlnirea cu Iisus, la al cărui botez în râul Iordan, i s-ar fi arătat Duhului Sfânt sub înfăţişarea unui porumbel şi a avut revelaţia împlinirii profeţiei sale privind venirea adevăratului Mesia. "Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-se din cer ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L ştiam pe El, dar cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste (cel) care vei vedea Duhul coborându-se şi rămânând peste El, Acesta este cel ce se botează cu Duhul Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că acesta este Fiul lui Dumnezeu" (Ioan 1, 32-34).

În predicile sale, care au un pronunţat caracter moral şi social, Ioan Botezătorul polemizează cu partidele religioase (saducheii şi fariseii), susţinând îndreptarea moravurilor, dreptatea, cinstea, buna convieţuire. Nu-i lăuda pe bogaţii cei împătimiţi, ci îi îndemna să se îndrepte, cerându-se să trăiască o viaţă întemeiată pe dreptate, pe respectul omului, pe egala îndreptăţire la viaţă a semenului. „Nu luaţi de la nimeni mai mult decât vă este îngăduit“, spunea el vameşilor, condamnând căştigul nemuncit. 

Decapitat pentru mustrare

Ioan a murit decapitat, după ce l-a mustrat pe Irod Antipa, regele Iudeii, pentru că s-a căsătorit cu soţia fratelui său, care încă era în viaţă, păcat grav la potrivit legii ebraice, care interzicea cu desăvârşire să descoperi goliciunea nevestei fratelui, căci ea echivala cu descoperirea goliciunii fratelui,fiind, în plus, o preacurvie care se pedepsea cu moartea ambilor păcătoşi. „Nu ţi se cuvine ţie, ca împărat, să trăieşti într-o asemenea fărădelege“, i-a spus regelui, fapt pentru care este încarcerat şi decapitat, în final, la cererea soţiei lui Irod, Irodiada, şi a fiicei vitrege a acestuia, Salomeea. Capul lui Ioan e adus, apoi, Irodiadei, care ia un ac şi îi înţeapă limba, pentru a se răzbuna de mustrarea pe care i-o făcuse. 

Trupul lui Ioan Botezătorul ar fi fost dus de susţinătorii săi în localitatea Sebastia (azi în Cisiordnia), unde ar fi fost îngropat. Împăratul roman anticreştin Iulian Apostatul (360-363) ar fi ars rămăşiţele lui Ioan Botezătorul, împrăştiindu-i cenuşa. Capul ar fi fost salvat şi dus la Alexandria (Egipt), apoi la Constantinopol (Turcia), de unde a fost dus în provincia Poitou (Franţa) de către regele francon Pippin al III-lea (715-768). Din trup ar mai fi rămas nearse numai un braţ şi un deget care acum ar fi pe muntele Athos.

Biserica i-a închinat lui Ioan mai multe sărbători: 

• zămislirea lui - 23 septembrie;
• naşterea - 24 iunie;
• soborul lui - 7 ianuarie;
• tăierea capului - 29 august;
• prima şi a doua aflare a capului 24 februarie;
• a treia aflare a capului său - 25 mai

Sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul reprezintă încheierea oficială a Sărbătorilor de Iarnă deschise la Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie. Tradiţia populară spune că cine nu este vesel pe 7 ianuarie va avea parte de probleme tot anul.