Torţionarul Ludovic Czeller a devenit spaima regiunii Crişana. Cine îi ajungea pe mână era victimă sigură
0Nu exisă oraş în România unde torţionarii securităţii să nu-şi fi pus amprenta asupra deţinuţilor. În penitenciarul din Oradea, deţinuţii nu erau văzuţi cu ochi buni de aceşti călăi. Oameni puşi la zid , mâini arse, zile în şir de stat în picioare, sau obligatoriu ochelari atunci când erau bătuţi. Sunt dor câteva dintre practicile torţionarilor.
Ludovic Czeller a rămas în amintirea supravieţuitorilor lagărului comunist prin simularea execuţiilor. A făcut parte dintr-o „elită a morţii” ce a marcat sistemul concentraţionar din România anilor ’50. Numele său este legat direct de aplicarea „reeducării” din. El tria deţinuţii, trimiţând loturile în diferite penitenciare din ţară, în special la Canal. Împreună cu Iosif Nemeş şi Tudor Sepeanu a reprezentat categoria „oamenilor de teren” implicaţi direct în evenimentele „reeducării”.
Fostul torţionar şi informator al Siguranţei şi-a început activitatea profesională ca ucenic într-o moară şi apoi strungar. Între 1919-1920, a participat la tentativa de bolşevizare a Ungariei. După colapsul republicii Sovietice Ungare, a fost internat în Abonz şi Neregyaza, de unde a evadat la 1 ianuarie 1920. S-a întors în România unde, după câţiva ani, în 1933, a fost arestat de Siguranţă pentru infiltrarea comuniştilor în sindicatele din Banat.
În 1940 a fost internat în lagărul de la Caracal, iar după dictatul de la Viena s-a întors la Oradea unde şi-a luat angajamentul faţă de Siguranţa maghiară de a nu mai activa în mişcarea muncitorească. Doi ani mai târziu, a fost arestat de Siguranţă şi predat contraspionajului, care l-a şi recrutat ulterior ca informator pentru a divulga activitatea unor membrii marcanţi din conducerea organizaţiei de partid orădene. De la statutul de informator al Siguranţei maghiare, Ludovic Czeller a reuşit performanţa de a fi numit în funcţia de comisar-şef la Chestura Poliţiei Oradea la 1 ianuarie 1945. A condus destinele Securităţii orădene în perioada 1 aprilie 1948 - 31 mai 1950. A rămas în amintirea supravieţuitorilor printr-o apucătură sinistră: se juca simulând execuţiile. Asta însemna că-i scotea pe deţinuţi, îi alinia la zid şi comanda plutonului de execuţie adus în acest scop, neoprindu-se decât înaintea comenzii finale.
A devenit spaima întregii regiuni Crişana: „Era atât de fioros încât numai la auzul numelui său te apuca groaza şi spaima. Cine ajungea pe mâna lui era terminat” susţineau cei care au căzut pe mâna lui. A fost caracterizat ca un om de o cruzime infernală, care a comandat un „pluton” de bestii care au exercitat cele mai inumane presiuni asupra arestaţilor din Securitatea Oradea. Ludovic Czeller s-a sinucis la 3 iunie 1952.
Cei care au îndurat chinurile îngrozitoare ale torţionarilorîşi amintesc cum erau chinuiţi. Atunci când erau bătuţi purtau ochelari, în timp ce anchetatotii, mulţumiţi cu rezultatele obţinute, îşi lăsau victimele să zacă, până la trasferarea lor într-un penitenciar, în vederea judecăţii, în aceeaşi promiscuitate a celulelor-mormânt. Majoritatea deţinuţilor nu au avut dreptul la plimbare, la pachet sau vorbitor. Deţinuţii care nu erau de acord cu deciziile Securităţii le erau puse pamâinile pe foc sau erau loviţi peste faţă, ori erau ţinuţi în picioare zeci de ore.