Scrisoarea tulburătoare a pacientului care a primit rinichii unui român în moarte cerebrală: „Este gestul unui erou“

Un bărbat care a primit rinichii unui bihorean aflat în moarte cerebrală a transmis prin intermediul presei o scrisoare tulburătoare rudelor donatorului.

Potrivit ebihoreanul.ro, în mesajul său, pacientul consideră că este datoria sa să mulţumească familiei celui care i-a redat echilibrul fizic şi psihic odată cu libertatea de mişcare, pentru că „în ciuda durerii a decis să facă acest gest mare”.

Bărbatul în vârstă de 65 ani a beneficiat de transplantul de rinichi în 11 noiembrie, în acest an, după trei ani de hemodializă, de trei ori pe săptămână, câte patru ore pe şedinţă, la un centru din Botoşani.

Operaţia, mai scrie ebihoreanul.ro,  a fost realizată cu succes  în cadrul Compartimentului de transplant renal al spitalului de către o echipă  medicală, coordonată de profesorul Adrian Constantin Covic.

Stimaţi Domni,

La 11 noiembrie 2018, în viaţa mea s-a produs un eveniment major generat de transplantul de rinichi prelevat de la un donator, declarat în moarte cerebrală, la un spital din Oradea. Cu acordului familiei şi după derularea procedurilor legale,cei doi rinichi au fost prelevaţi  de către o echipă medicală de la Spitalul ,,C.I. Parhon" din Iaşi, pentru a fi transplantaţi unor potenţiali primitori compatibili de pe lista de aşteptare. După un riguros proces de evaluare, am fost selectat ca primitor de grefă renală.

Operaţie a fost realizată cu succes în cadrul Compartimentului de transplant renal al spitalului de către o echipă medicală, de înaltă competenţă profesională, coordonată de Dl. Profesor doctor Adrian Constantin Covic.

Astfel , la 65 de ani, după trei ani de hemodializă, de trei ori pe săptămână, câte patru ore pe şedinţă, la un centru din Botoşani, am început o viaţă nouă care mi-a redat echilibrul fizic şi psihic odată cu libertatea de mişcare.

Acest lucru nu ar fi fost posibil fără acordul membrilor familiei donatorului cărora le mulţumesc din suflet. Sunt puţine cuvintele care să  exprime sentimentele profunde  şi mulţumirea pentru acest gest nobil. Înţeleg că o astfel de decizie este greu de luat, în momentele grele ale despărţirii de cei dragi. Sunt convins că astfel de hotărâri aparţin persoanelor cu caractere puternice şi cu viziune civică pozitivă. În bucuria mea rezervată, apreciez decizia familiei de a  prelungi viaţa celui drag prin organele care vor continua să trăiască în alte corpuri vii. În ce mă priveşte, compar acest gest cu al unui erou  care nu renunţă la viaţă înainte de a mai face o faptă de vitejie.

Din păcate normele deontologice medicale nu-mi permit să cunosc  mai multe detalii despre donator, de aceea, şi eu, doresc să rămân în aceiaşi situaţie. Datoria mea prezentă şi viitoare este de a îngriji această podoabă cât mai mult timp şi de a cinsti memoria celui care mi-a dăruit-o.

Asigur familia îndoliată că ori de câte ori voi avea prilejul voi aprinde o lumânare şi mă voi ruga la Dumnezeu să-i odihnească în pace sufletul său bun.

Doresc familiei puterea necesară pentru a depăşi aceste clipe grele, multă sănătate şi viaţă lungă.

Cu drag şi recunoştinţă,

A.C.