Povestea neştiută a bazilicii romano-catolice din Oradea, cel mai mare monument baroc din ţară, care deţine o orgă donată de Maria Tereza
0Bazilica Romano-Catolică din Oradea, cu hramul Sfanta Maria, este cel mai mare edificiu baroc de pe teritoriul României si între cele mai frumoase bazilici din Europa. A fost construită între 1752-1780. Planul edificiului a fost realizat de arhitectul italian Giovanni Battista Ricca (1691-1757), chemat în Sfântul Imperiu Roman de împărăteasa Maria Tereza. Împărăteasa a donat bisericii o orgă ce este funcţională şi azi.
Este situată pe strada Şirul Canonicilor, în interiorul Parcului Complexului Baroc, spaţiu care adăposteşte şi Palatul Episcopal Romano-Catolic şi se constituie în cel de al patrulea sediu episcopal pentru cultul romano-catolic în arealul orădean.
Clădirea catedralei este opera arhitectului vienez Franz Anton Hillebrandt, cel care a acceptat propunerea episcopului Paulus Forgács de a o construi. Din anul 1750 şi până în 1 mai 1752, când se pune piatra de temelie, numele arhitectului austriac este omniprezent, însă, din acest moment, el dispare şi este înlocuit de cel al constructorului italian Giovanni Battista Ricca.
Din anul 1761 asupra planurilor lui Ricca se revine şi ele sunt înlocuite cu altele, astfel în loc de o bazilică în stilul barocului nord-italian se va edifica o clădire în stil baroc austriac târziu. După mai multe modificări de planuri şi stagnări ale lucrărilor, în vara anului 1779 lucrările i-au sfârşit. Un an mai târziu, pe 25 iunie 1780, are loc sfinţirea lăcaşului de cult.
Aflată într-o superioară stare de conservare, atât interior cât şi exterior, clădirea se distinge prin monumentalitate exterioară şi printr-o inteligentă exploatare a spaţiului interior. Toţi cei care îi calcă pragul şi pătrund în interiorul ei se vor simţi dominaţi de o profundă stare de elevaţie mistică, în mare datorată jocului de lumini, umbre şi al celui de culori, dar şi efectului deosebit al altarului. Cromatica deosebită, compoziţia picturală şi acustica angelică sunt cu siguranţă elemente ce susţin o profundă atractivitate a Bazilicii Minor.
Catedrala are o orgă, funcţională şi azi, ce datează din anul 1780. Ceea ce este şi mai important este faptul că, aceasta a fost donată catedralei de către de împărăteasa habsburgică Maria Tereza.
Printre obiectele preţioase pe care le adăposteşte aminitim: pietrele tombale în stil gotic şi renascentist aparţinând vechii catedrale din Cetatea Oradea, precum şi herma cu moaştele Sfântului Ladislau I – Taumaturgul, care participă periodic la procesiuni religioase în jurul bisericii, fiind urmat de un număr foarte mare de credincioşi. Herma este un bust de 60 cm din argint aurit, copiind fidel tresăturile Sfântului Ladislau şi conţine o bucată din craniul acestuia. Legenda spune că bazilica adăposteşte şi trupul regelui.
În anul 1991 papa Ioan Paul al II-lea a ridicat rangul bisericii la cel de bazilică. În faţa bisericii se află statuia de bronz a Sfântului Ladislau. Pe lângă această statuie se află şi o altă statuie a marelui rege, care a fost pusă pe postament în anul 2000 după restaurare (52 de ani a stat asfaltat!). Aceasta este cea mai veche statuie sculptată în piatră în stil baroc din Oradea.