FOTO: SUPRAVIEȚUITORII Aurel Muthu este golgeterul care trăieşte în azil
0Aurel Muthu, fost component al echipei naţionale de polo, se poate mândri cu o viaţă ca în filme. A avut parte de tot ce şi-ar putea dori un om: familie, bogăţie, faimă. A văzut toată lumea, iar acum trăieşte la azilul de noapte.
VEZI AICI GALERIE FOTO CU GOLGETERUL
„M-am îndrăgostit de polo la vârsta de 13 ani. Eram fiu de moşier, cu tatăl prefect al judeţului Târnava Mică. În comunism, tata a făcut puşcărie politică. Din această cauză am fost mereu dat afară de la şcoli, iar în polo nu mă lăsau să fac performanţă”, îşi aminteşte Aurel Muthu. Pentru că nu a fost lăsat să joace la echipa naţională, în anul 1958, Aurel Muthu s-a înscris, la sfatul antrenorilor, în echipa Crişul din Oradea.
„În anul în care am venit eu, Crişul a promovat din Divizia B în Divizia A. Am fost golgeterul echipei cu 120 de goluri într-un singur sezon”, îşi aminteşte sportivul. După căderea comunismului, Aurel a primit din nou şansa de a juca în echipa naţională. „Am văzut lumea de la Paris şi Roma la Hawai şi Honolulu“, a spus Aurel.
Reversul medaliei
În paralel cu sportul, Aurel a învăţat o meserie şi a cunoscut iubirea. A lucrat la Înfrăţirea şi la CET şi a fost căsătorit de două ori. „În prima căsătorie am greşit mult şi regret în fiecare zi”, a spus sportivul. În cea de-a doua căsnicie, s-a întors roata şi Aurel a rămas singur şi fără bunuri. Nu s-a dat bătut şi cu banii recuperaţi din retrocedări, s-a apucat de afaceri.
„Greşeala a fost că m-am însoţit cu un geambaş. El a făcut datorii multe, la cămătari. Într-o zi m-a anunţat familia lui că a murit. Mi-au spus că n-am cum să-mi recuperez banii de la un mort“, a explicat Aurel. Aşa s-a trezit, la bătrâneţe, pe drumuri. „Am fost bogat, am văzut lumea. Şi pot să spun acum, cu mâna pe inimă, că de fapt în viaţă contează două lucruri: credinţa în Dumnezeu şi liniştea sufletească. Eu nu îmi pierd speranţa şi nici nu cerşesc. Singurul meu regret este că nimeni din cei care au fost lângă mine când eram bogat, nu-şi mai aminteşte de mine”, a spus Aurel. Bărbatul a învăţat să trăiască cu 600 de lei pe lună şi nu a renunţat la decenţă. Toată avuţia lui sunt două cutii cu haine, pentru care plăteşte câte 30 de lei să le spele, o sticlă de parfum, un aftershave, farfuriile de plastic şi Biblia.