Doi orădeni au trăit clipe de groază în timpul confruntărilor din Istanbul: „Ne-am refugiat în toaletă, pentru că aerul era mai respirabil“

Aflaţi la Istanbul, orădeanul Horea Vuşcan şi soţia sa au trăit clipe de groază după ce au ajuns în mijlocul unor ciocniri violente între forţele de ordine şi manifestanţi. După ce au fost loviţi cu grenade şi au inhalat gaze lacrimogene, au reuşit să se adăpostească în subsolul unui hotel, unde aerul a devenit irespirabil ca urmare fumului gros din stradă. Cei doi au reuşit să părăsească locul de refugiu abia spre miezul nopţii.

Pe blogul său personal, Horea Vuşcan a povestit cum a trăit clime de coşmar în timpul unei altercaţii ndin Istanbul.

“Am văzut luptele de stradă, am inhalat gazele lacrimogene şi am vazut cum poliţita a intervenit brutal pentru a înăbuşi revolta. Ne întorceam prin Taxim, cartierul central din Istanbul, când am văzut foarte mulţi protestatari care se adunau în centru. Ca ordin de mărime închipuiţi-vă că zona în care erau protestatari este aproximativ două staţii de metrou, adică circa cinci km, de la Lotus până în Rogerius. O zonă plină de oameni şi forţe de ordine. Hotelul la care noi eram cazaţi era chiar în mijlocul revoluţiei, în mijlocul protestatarilor. La început nu am înţeles ce se întâmplă vedeam doar mase mari de oameni care se aduna, un fenomen pe care l-am mai întâlnit în Istanbul şi data trecută când protestau împotriva eutanasiei câinilor comunitari” scrie Horea pe blog.

Nu a durat mult şi nebunia s-a declanşat. Au încercat să găsească un taxi să plece din aceea zonă, dar nimeni nu se mai apropia de locul respectiv.

“Mirosul gazelor lacrimogene devenea din ce în ce mai tare, respiraţia ne era îngreunată… şi ochii ni se înroşeau… ne-am refugiat într-o cafeanea unde, preţ de câteva ore, priveam cum treceau palcuri de protestatari însangeraţi, bătuti, cu tot felul de soluţii albe pe faţă care să mai diminueze efectul gazelor…” povesteşte orădeanul.

În speranţa că lucrurile s-au mai liniştit au decis să meragă spre hotel.
“Ne plimbam pe străzi pline de pietre, geamuri sparte, oameni care plângeau, tineri în special, care marea majoritatea aveau între 16 şi 35 de ani… o imagine îngrozitoare. Ne-am apropiat de un cordon de jandarmi, cu plasele de cumpărături ridicate pentru ca să vadă că suntem turişti şi i-am intrebat dacă putem trece… daca e „safe”… cu un zâmbet ironic unul dintre ei imi spune să mergem linistiţ. Nu am apucat să facem 100 de metri am văzut cum din sens opus au început să fugă scutierii în directia în care noi şi alţi  oameni stăteam. Au inceput huiduielile si dintr-o dată, în stâga mea, BANG, o grenadă lacrimogenă, o jumătate de secundă a trecut şi o altă grenata m-a lovit in picior… O lovesc cu piciorul şi îi strig sotiei să fugă. Jandarmii au început să fugă după noi, nu a mai contat că erau turişti, că erau protestatari, nu a contat că erau mame cu copiii în braţe. Că nişte bărbaţi, i-au lovit, au aruncat pe noi grenade… mii de persoane arestate”, mărturiseşte Horea.

Au reuşit să se refugieze în subsolul unui hotel alături de alte aproximativ o sută de persoane, dar aerul a deveni irespirabil de la grenadele aruncate.  

“ Îmi venea să vomit, mă dureau ochii îngrozitor… Mi-am dat jos tricoul, i l-am dat Andreei să-l pună la gură să mai cureţe puţin aerul pe care îl respira şi am aşteptat. Fiind mai jos, fiind un subsol şi gazele fiind mai grele decât aerul, în scurt timp era imposibil să mai stai acolo. Ne-am refugiat în toaleta, unde aerul era puţin mai curat. Fetele au rămas acolo şi eu am ieşit să caut o modalitate să plecăm… După ce am încercat toate uşile care erau în acel subsol, am chemat nişte gardieni de la hotel, care erau cu măştile pe faţă, să ne deschidă uşa să putem pleca. Văzând cum oamenilor începe să li se facă rău şi că nu mai pot să-i  ţină aici, au deschis uşile interioare ale hotelului şi ne-au lăsat să trecem prin bucătărie, depozit şi să ajungem la recepţie unde aerul era mult mai curat”, povesteşte Horea.

 Aproape de miezul nopţii au reuşit să ajungă la hotelul unde erau cazaţi.