Cum ne alegem Babele ca să ne meargă bine tot anul: „Următoarele nouă zile sunt ale Babei Dochia“
0Considerate a fi vestitoarele primăverii, Babele sunt personaje ale mitologiei populare româneşti. Din 1 şi până pe 9 martie, tradiţia spune că trebuie să ne alegem o „babă“ aferentă unei zile din acest ciclu calendaristic. Odată baba aleasă, ea va anticipa starea de spirit şi norocul pentru întreg anul.
Babele de martie vestesc venirea primăverii. Se spune că în aceste zile Baba Dochia, cea care aduce iarna, începe să-şi dea jos cele 9 cojoace, câte unul în fiecare zi, şi astfel afară se face puţin mai cald, iarna lăsând loc primăverii să vină. Babele reprezintă o tradiţie pur românească: de pe 1 până pe 9 martie fiecare îşi alege o zi sau mai bine zis o babă. Tradiţia spune că aşa cum este vremea în ziua respectivă, aşa va fi şi anul pentru omul respectiv.
Dacă vremea din ziua aleasă va fi frumoasă, îi va merge bine tot anul, însă dacă va fi mohorâtă va avea parte de un an cu supărări şi necazuri. Dacă plouă sau ninge în ziua aleasă drept Babă, anul va fi unul bogat.
Atrag ghinionul
Potrivit tradiţiei, în ziua în care ne alegem Baba nu trebuie să muncim. Se spune că cei care fac treabă în ziua de 1 Martie atrag ghinionul şi zilele negre asupra lor. În străvechiul calendar român, anul începea odată cu prima zi a lunii martie, astfel că babele reprezintă un nou început, dar şi lupta dintre iarnă şi primăvară, fapt ce duce la o instabilitate crescută a vremii.
“Următoarele nouă zile sunt ale Babei Dochia. În aceste zile, cei care doresc să cunoască cum le va fi viitorul apropiat, îşi aleg o anumită dată şi observă cu atenţie cum va fi ziua respectivă. Dacă este cald şi soare, vor fi tot anul sănătoşi şi voioşi, iar dacă va fi urât, vor fi trişti, posomorâţi, bolnavi, vor avea necazuri”, ne-a explicat Maria Popa din Bihor.
Conform tradiţiei populare, bunicii noştri cunoşteau că primele zile din această lună sunt fie prea friguroase, fie prea calde. Ei au numit aceste zile cu vreme schimbătoare zilele babelor.
Ce spune legenda
Legenda spune că, plină de răutate, Baba Dochia şi-a trimis nora, pe zăpadă şi pe ger, cu oile la păşunat, cerându-i să-i aducă fragi proaspeţi şi dându-i ca sarcină să toarcă un caier de lână neagră până când acesta devine albă. Ajunsă pe munte, nora plângea şi se văita, căci oile nu aveau ce paşte, de fragi nici vorbă, iar caierul nu putea să-l toarcă într-un timp aşa de scurt.
Dumnezeu, văzând-o pe tânără suferind, coboară pe pământ şi o sfătuieşte să meargă acasă şi să-i explice soacrei că nu-i poate îndeplini dorinţele. Hârca, neîndurată, continuă însă să o trimită pe munte şi-n următoarele două zile, cu aceleaşi neînduplecate porunci. În cea de-a treia zi, înduioşat de suferinţele fetei, Dumnezeu face o minune şi deodată oile găsesc iarbă de păscut, caierul se toarce cât ai bate din palme, iar buzunarul de la şorţul tinerei neveste se umple de fragi mari şi parfumaţi.
Soacra, bucuroasă, mănâncă cu lăcomie fragii, apoi se hotărăşte ca în ziua următoare să meargă ea cu oile, în locul în care fusese tânăra, ca să mănânce fragi pe săturate. În ziua respectivă, Baba Dochia, îmbrăcată cu nouă cojoace, porneşte la drum, dar Dumnezeu dă deodată o căldură aşa de mare încât hârca începe să-şi arunce unul câte unul cojoacele, urcând tot mai sus pe munte în căutarea fragilor şi a păşunii. Dar exact când ajunge în vârful muntelui, Dumnezeu, ca să o pedepsească pentru tot răul făcut, dă un îngheţ aşa de puternic, încât se transformă în stană de piatră atât Baba Dochia, cât şi oile.
În credinţa populară, babele sunt înzestrate cu puteri magice, care le permit să influenteze starea vremii. De aceea în această perioadă vremea este imprevizibilă, de la o zi la alta putând surveni schimbări majore de temperatură.