Tehnici de a recunoaşte minciunile transmise de interlocutori: „Fiecare om are propriul comportament nonverbal“
0Gesturile celor cu care interacţionăm zi de zi ne oferă cu mult mai multe indicii decât mesajele verbale pe care le recepţionăm. Specialiştii susţin că 55% din informaţie este transmisă de limbajul nonverbal şi expresia facială, 38% de tonul vocii şi modul în care sunt rostite cuvintele şi doar 7% de cuvintele în sine.
Odată cu „instaurarea“ epocii „post-adevăr“ sunt mult mai dese situaţiile în care minciuna apare în viaţa noastră. Pentru a reuşi să o «citim» în timp real este necesar să trecem dincolo de mesajul verbal, să fim atenţi la gesturile celor de lângă noi şi să le interpretăm corect în funcţie de context.
Psihologul şi specialistul în comunicare nonverbală, Joseph Messinger, în „Dicţionarul ilustrat al gesturilor“, prezintă „meniul principalelor gesturi de minciună“. Printre gesturile atribuite unui om care ascunde adevărul se află şi situaţia în care „Cel care îşi enumeră condiţiile pornind de la degetul mare stâng către arătător, mijlociu etc., cu ajutorul arătătorului drept, ştie că argumentele lui sunt destul de slabe“. Un alt gest din „meniu“ este cel în care „degetele de la mâna stângă scarpină pe furiş dosul palmei drepte, sau invers, în timp ce persoana respectivă toarnă baliverne“.
Specialistul dă o mare atenţie mâinilor subliniind: „«Mâinile care se ascund sunt mâini care mint». Aceasta este regula“. În acelaşi dicţionar, la capitolul „minciună“ apar şi situaţii mai puţin generale. Spre exemplu: „indivizii care apără flacăra brichetei într-un spaţiu închis fac promisiuni fără acoperire, adică sunt nişte mincinoşi“ sau „interlocutorul stând jos, îşi ridică adesea braţele în aer, deasupra capului, cu o figură nepăsătoare“.
Nu sunt uitate nici privirea şi buzele. „Privirea îi este îndreptată în stânga jos. O orientare a privirii care îl trădează pe mincinosul profesionist, dublat în orice situaţie de un ipocrit“ sau „evită în mod clar să vă privească în ochi în timp ce vorbeşte“. Totodată, „minciuna face să i se usuce buzele mincinosului, ca şi cum glandele salivare ar refuza să participe la o trădare a adevărului“.
Experţii în comunicare nonverbală susţin că este foarte important să punem toate aceste elemente de limbaj nonverbal în context.
„Felul în care ne comportăm nonverbal nu este un şablon. Pentru a descifra limbajul nonverbal, totul depinde de context şi de cât de bun eşti în a repera stările de confort şi disconfort în timp real, pentru că atunci când minţi toate semnalele se produc foarte rapid“, a punctat Mihaela Stroe, doctor în sociologie.
Expertul în comunicare nonverbală a precizat pentru Adevărul că pentru a detecta minciuna trebuie luaţi în calcul mai mulţi factori. „Aş vrea să fie totul atât de simplu cu minciuna, dar nu este. Fiecare persoană are propriul mod de comportament nonverbal. Spre exemplu, unii oameni când mint nu se uită la interlocutor, alţii încep să se mişte pe scaun ca şi cum nu ar mai avea răbdare. În schimb, alţii, din contră, se uită în ochii interlocutorului exact atunci când mint“, a explicat expertul Mihaela Stroe.
Aceasta a adăugat: „în meseria mea, atunci când analizez minciuna mă uit la semnale de disconfort, pentru că un om normal ar trebui să se trădeze prin acestea: înroşitul pielii, starea de agitaţie, evitarea privirii, dar astea nu sunt universal valabile. Fiecare are modul său unic de a se manifesta. Iar cu cât un om este mai «antrenat» în a minţi, cu atât este mai greu de «citit», ca în cazul jucătorilor de poker, care nu trădează nicio stare de disconfort“.
Citeşte şi: