Pictoriţă în lumea umbrelor
0Deşi nu vede cu un ochi de la doi ani, o ieşeancă se încăpăţânează să-şi învingă handicapul. Maria pictează „de când a putut să ţină pensonul în mână". Pictează în culori, dar cel mai mult o atrag formele geometrice în alb şi negru. Nu pentru că le consideră mai frumoase, ci pentru că pe acestea le vede mai bine.
Maria nu este un copil ca toţi ceilalţi. Când nu avea nici doi ani şi-a pierdut vederea aproape în întregime. „Mă jucam cu o bucată de fier ascuţit. Mama mi l-a luat din mână, dar l-am găsit din nou, pentru că voiam să scot capacul de la o cutie. Mi-am dat cu el în ochiul drept şi m-am lovit direct în pupilă", povesteşte Maria.
Necazurile nu s-au oprit aici pentru tânără. Dacă la ochiul drept şi-a putut pune o proteză, a început să aibă probleme şi cu ochiul stâng. „La acesta am miopie. Abia disting cu greu culorile pentru că îmi scade constant capacitatea de vedere. Mi-ar trebui ochelari", spune Maria.
Proteza la ochiul drept ar trebui schimbată o dată la doi ani, deoarece există riscul apariţiei unei infecţii care să-i distrugă globul ocular în totalitate. „Am o ventuză cu care scot proteza de pe ochi. E tare scumpă şi trebuie să am grijă de ea. Trebuie să am grijă să nu mă infectez, să nu-mi scoată ochii. Nu aş fi om fără ochi", protestează tânăra.
Inspirată de poeţii simbolişti
E din clasa a şasea la Liceul „Moldova" pentru deficienţi de vedere. Are 19 ani şi în vara aceasta va susţine primul examen greu din viaţa ei, bacalaureatul. E pasionată de literatura română şi cel mai mult îi plac poeţii simbolişti. De altfel, ei sunt şi cei care o inspiră atunci când pictează. „Ce exprim când lucrez ţine foarte mult de starea mea. Îmi place simbolismul, mă axez mult pe linii, pe puncte, mai ales negre", explică tânăra pictoriţă.
Maria a fost inclusiv la taberele de creaţie care au fost organizate în judeţ. Acolo a învăţat să picteze icoane pe lemn sau pe sticlă. „În sat la mine nu ştiam de pictură. Aveam doar foarte multe icoane, peste 800. Mă bucur că acun pot să le şi pictez", spune tânăra.
Icoanele le desenează mai întâi cu creionul. Îşi apropie ochiul stâng, singurul cu care vede umbre, de suprafaţa pe care lucrează şi desenează schiţele pe care apoi le umple cu culoare. A lucrat atât de multe încât unele le poate face chiar din memorie. „Pe Iisus cu veşmânt pot să-l fac şi fără model", zâmbeşte Maria.
Examenul pe care îl va susţine vara aceasta nu-i pune niciun fel de probleme. Viitorul de după aceea, însă, este cel care o sperie. „Aş vrea să merg la o facultate unde să nu-mi fie greu, ca să mă las. Prietenii mi-au spus să mă duc inspector la Sanepid. Eu sunt mai incisivă. Dar m-aş duce la psihopedagogie specială. Aş fi educatoare", se gândeşte Maria.