Născută învingătoare. O tânără în scaunul cu rotile este printre cei mai buni studenţi din Iaşi, după ce a învăţat lângă mama ei într-un cămin universitar
0O studentă din Iaşi, imobilizată în scaunul rulant, se pregăteşte pentru admiterea la doctorat. Andreea-Luciana Urzică şi-a urmat visul de a studia psihologia şi, în ciuda problemelor de sănătate, a absolvit liceul, facultatea şi masterul cu rezultate deosebite.
Andreea s-a născut cu tetrapareză spastică. A fost operată de două ori de specialişti şi a făcut mai mulţi ani recuperare medicală, însă încă are nevoie de fotoliul rulant pentru a se deplasa. De aceea, mereu în preajma tinerei se află mama sa care o supraveghează şi o ajută să se deplaseze dintr-un loc în altul. Cristina, mama tinerei din Iaşi, şi-a petrecut ultimii ani în căminul studenţesc C8 al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, acolo unde a locuit fiica sa în perioada facultăţii.
Andreea este nevoită să stea împreună cu mama pentru că nu poate urca singură treptele care duc spre laboratoarele din facultate sau cele care merg spre camera de cămin.„Eu pot face exerciţii fizice de recuperare, dar dat fiind caracterul congenital al afecţiunii mele, exerciţiile mă ajută să îmi menţin o stare bună. Acum mă pregătesc pentru admiterea la doctorat. Am susţinut deja interviul de admitere, am fost admisă, dar încă aştept rezultatul oficial”, povesteşte studenta.
Andreea găseşte motivaţia pentru a se preocupa de cercetarea psihologică pentru că îi place ceea ce face. „Cercetarea a fost una dintre preocupările mele principale încă din primul an de facultate”, spune tânăra. De la începutul facultăţii, Andreeea a făcut voluntariat în cadrul Asociaţiei E-team Psychology, acolo unde a învăţat cum se construiesc probele psihologice şi care sunt rigorile demersurilor de cercetare. Odată descoperit acest domeniu, Andreea s-a apropiat de el pentru că îl consideră compatibil cu personalitatea sa analitică, căreia îi place să caute explicaţii pentru orice fenomen.
Privirile oamenilor din jur, care încă se raportează diferit la un semen cu dizabilităţi, nu reprezintă un impediment pentru Andreea. Tânăra consideră că este oarecum normal ca oamenii să te privească altfel măcar în primă fază.
„Trecând de această primă impresie, cei care au ajuns să mă cunoască nu m-au privit altfel. Cred că şi atitudinea mea i-a ajutat să înţeleagă că nu voi fi niciodată genul de persoană care să atragă atenţia că este o persoană cu disabilităţi, că această problemă de sănătate nu schimbă nimic din ceea ce sunt eu”, povesteşte studenta.
Ieşeanca admite că unii oameni au dreptate atunci când sunt reticenţi vizavi de persoanele cu dizabilităţi pentru că unele dintre acestea cad în capcana de a se lamenta, „de a insista pe ideea că ei sunt diferiţi pentru ca mai apoi – în mod paradoxal – să se plângă că sunt trataţi în mod diferit, că sunt discriminaţi”.
În 2012, implicarea studentei în activităţile facultăţii, respectiv succesul cu care a reuşit să coaguleze şi să prezideze asociaţia studenţească, a determinat conducerea universităţii să-i acorde tinerei o bursă de excelenţă.
Citeşte şi:
REPORTAJ Viaţa prin ochii unei persoane cu dizabilităţi