Megastructuri comuniste la Iaşi. Istoria industrializării oraşului şi cum se laudă Iliescu că l-a fentat pe Nicolae Ceauşescu

Cel mai "bătrân" colos industrial comunist al Iaşiului datează din 1955, atunci când a fost inaugurată Fabrica de Antibiotice "Penicilina", dar cireaşa de pe tortul megastructurilor industriale comuniste este Combinatul de Utilaj Greu inaugurat în 1976.

Imediat după cel De-al Doilea Război Mondial, judeţul Iaşi a suferit din cauza secetei şi a foametei, la fel ca şi restul ţării, de altfel. Primele semne de reintrare în normalitate, de refacere economică şi industrială, au apărut la începutul anilor 1950. 

S-au construit atunci în Copou Spitalul Asigurărilor, devenit ulterior C.I. Parhon, precum şi corpuri ale Institutului de Agronomie. Dar prima construcţie semnificativă, care a plasat Iaşiul pe harta României industriale, a fost Fabrica de Penicilină, inaugurată pe 11 decembrie 1955. Fabrica a rămas izolată în zona de nord-vest a oraşului, în timp ce toate celelalte mari uzine comuniste au fost construite ulterior în sud, sud-est.

"Penicilina pe atunci era un medicament miraculos, cu efecte multiple. Pe de altă parte, a dat naştere unor discuţii pe tema noxelor, purtate de vînturi. Într-un consiliu se hotăra atunci, din acest motiv, stabilirea viitoarei Zone industriale către sud. În 1960, s-a inaugurat Fabrica de mobilă – extinsă prin 1963 cu secţia «curbată». Acolo începea zidirea fabricilor şi uzinelor ce trebuiau să transforme «dulce târgul Ieşilor» într-un «oraş modern unul dintre cele mai frumoase oraşe ale ţării»", a explicat Ion Mitican, regretatul istoric al Iaşiului, într-un articol din ziarul Curierul de Iaşi. 

Antibiotice, imediat după inaugurare, în 1955 FOTO Curierul de Iaşi

Ulterior, a început industrializarea în forţă a oraşului, într-un ritm susţinut, cu investiţii uriaşe şi cu construcţii extrem de dificile din punct de vedere ingineresc. "Uzina metalurgică – 1963, Întreprinderea de prelucrare a maselor plastice – 1963, Fabrica de tricotaje Moldova – 1964. Ritmul lor avea să crească în anii următori după vizita din 20 mai 1966 a conducătorului statului, Nicolae Ceauşescu (foto sus), căruia edilii i-au supus spre aprobare mai multe doleanţe. Pentru anii 1966-1970 se acordau Iaşului fonduri mai mari, noi fabrici urmând să apară în zona industrială: Combinatul de fibre sintetice Terom – 1968, Ţesătoria de mătase Victoria- 1968, Complexul de morărit şi panificaţie – 1968, Întreprinderea de produse ceramice – 1969", a detaliat Ion Mitican doar o parte din "minunile" inginereşti comuniste. Cu aceeaşi ocazie, au apărut şi cartierele muncitoreşti ale Iaşului: artiere apărute pe harta oraşului: Socola, Tătăraşi, Mircea cel Bătrîn, Alexandru cel Bun, Dacia, Canta, Nicolina, CUG.

CUG-ul, colosul industrial absolut

Dar "cireaşa de pe tort" a politicii de industrializare a Iaşiului a fost Combinatul de Utilaj Greu (CUG), inaugurat pe 31 iulie 1976. În acea perioadă, prim-secretar al Partidului Comunist la Iaşi era Ion Iliescu, care detaliază momentul în cartea autobiografică intitulată "Destinul unui om de stânga. Amintiri". Iliescu, despre care se presupune că era în conflict cu Ceauşescu în acea perioadă, susţine în carte că s-a opus voinţei dictatorului de a ridica CUG-ul la Paşcani. Tot Iliescu susţine că în perioada '78-'79 s-au construit la Iaşi anual 10.000 de apartamente, iar populaţia oraşului a ajuns să se tripleze.

„Eu m-am opus, deoarece ar fi fost greu pentru un oraş mai mic (n.r. - Paşcani) să susţină o asemenea investiţie, iar pentru circa douăzeci de ani localitatea s-ar fi transformat în şantier. La înce­put, păşcănenii, dornici de dezvol­tare industrială, nu m-au înţeles. De aceea, am organizat o întâl­nire cetăţenească, în care le-am explicat raţiunea poziţiei mele, promiţându-le că vom promova în schimb alte investiţii“, susţine Ion Iliescu în cartea mai sus-menţionată.

FOTO Primele blocuri ridicate în cartierul CUG, la mijlocul anilor 1970 FOTO Curierul de Iaşi

Combinatul de Utilaj Greu (CUG) este, de departe, investiţia cea mai glorioasă făcută la Iaşi în Epoca de Aur. Dinamism, secrete de stat, exporturi de armament în statele-surori de regim sunt coordonatele pe care se mişca fabrica la care lucrau 12.000 de ieşeni. Comuniştii au investit 16 miliarde de lei pentru ridicarea colosului, între anii '75-'76, la cursul valabil în acea perioadă. „În '77 s-a început lucrul. Am pornit cu secţia Mecano-Sudură. Am produs acolo structuri sudate pentru întregul ansamblu: stâlpi de 160 de tone sau grinzi. Tot ce trebuia pentru ridicarea fabricii a fost produs acolo", povesteşte Gheor­ghe Stoian, fost maistru principal timp de peste de 21 de ani în cadrul combinatului. Bărbatul s-a numărat printre primii 33 de angajaţi de la CUG Iaşi.

O mână de oameni au avut datoria să-i înveţe meserie pe viitorii angajaţi de la CUG, o sarcină deloc uşoară, după cum spune fostul maistru. „Am şcolit tot ce n-a putut aduna Poliţia: vânzători de găini, oameni condamnaţi, aduşi de prin tot judeţul. Dar am reuşit să-i integrăm perfect, în timp, record", spune Gheorghe Stoian. În următorii 5-6 ani, numărul angajaţilor ajunsese deja la 6.000, iar la Revoluţie, atunci când a început declinul, era dublu. Cartiere întregi s-au construit în oraş pentru a oferi loc de cazare celor care lucrau în secţiile uzinei. „Nicolina, Bulevardul Poitiers, CUG sunt zone amenajate special pentru muncitori, cu blocuri dotate cu toate utilităţile. S-au dat mii de case muncitorilor din combinat. Era un mare avantaj să lucrezi acolo. Condiţiile de muncă erau grele, dar răsplata pe măsură", spune nostalgic fostul maistru.

Majoritatea halelor CUG Iaşi sunt astăzi părăsite FOTO Panoramio

Principala „marfă", cea mai preţioasă pentru regimul comunist, erau „structurile sudate şi funcţionale", tancurile, al căror principiu de fabricare era un secret păstrat cu sfinţenie. „Doar roţile le mai lipseau ca să fie funcţionale, că în rest erau echipate, erau întregi", spune Stoian. Ţări precum China, Egipt sau Olanda comandau la Iaşi containere, mori, vagoane siderurgice, diverse alte zeci de componente pentru maşini-unelte. Momentan, la CUG Iaşi mai lucrează câteva sute de angajaţi, iar conducerea se străduieşte să revitalizeze afacerea.