Masonul Mihail Kogălniceanu, omul din spatele României moderne, considerat cel mai mare politician din istoria ţării

Cariera politică a lui Mihail Kogălniceanu, născut la Iaşi în 1817, este strâns legată de activitatea Francmasoneriei, într-o perioadă în care organizaţia secretă avea o influenţă uriaşă în politica de stat şi a contribuit decisiv la punerea în practică a unor reforme fără precedent.

Mulţi istorici îl descriu pe Mihail Kogălniceanu (1817-1891) drept cel mai important om politic din istoria Principatelor Unite şi a României. Argumentele principale sunt longevitatea carierei politice (aproape 50 de ani) şi participarea în luarea unor decizii extrem de curajoase, care au condus la înfăptuirea României moderne.

Istoric, scriitor, publicist şi om politic, Kogălniceanu a avut o influenţă covârşitoare în toate momentele politice "aprinse" din a doua jumătate a secolului al XIX-lea: Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor Române din 1859, secularizarea averilor mănăstireşti şi reforma agrară, aducerea principelui Carol I de Hohenzonllern pe tronul României în 1866, proclamarea independenţei de stat a României în 1877, transformarea României în regat în 1881.

Realizările politice ale lui Mihail Kogălniceanu au fost strâns legate de apartenenţa sa la Masonerie, organizaţie la care a aderat încă din tinereţe. Marea Lojă Naţională din România îl onorează şi în prezent pe Mihail Kogălniceanu, prezentându-l ca un reprezentant de marcă al organizaţiei, pe o "lista de scurtă" din care mai fac parte: Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Ion C. Brătianu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Titu Maiorescu, Nicolae Titulescu, Alexandru Vaida Voievod şi Sever Frenţiu.

Potrivit aceleiaşi surse, Mihail Kogălniceanu a ajuns încă din 1844, la vârsta de doar 27 de ani, "venerabil" (rang suprem) al unui loje masonice din Bucureşti.

Este posibil ca ascensiunea timpurie a lui Kogălniceanu în rangurile organizaţiei să fi fost influenţată şi de apropierea de familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, alături de fii căruia a studiat în Franţa şi, mai apoi, la Berlin.

De altfel, există o legendă conform căreia Mihail Kogălniceanu este fiul nelegitim al domnitorului Mihail Sturza, de unde şi prenumele. Vornicul Ilie Kogălniceanu, tatăl de drept al omului politic, s-ar fi dus în 1844 la domnitorul Mihail Sturza şi l-a chestionat în privinţa domiciliului forţat la care fusese supus Mihail Kogălniceanu, la Mănăstirea Râşca, unde risca să se îmbolnăvească de pneumonie. Atunci i-ar fi spus: “Ce ne facem, doamne, că ne moare copilul!”.

Totuşi, câţiva ani mai târziu, Kogălniceanu are un conflict violent cu fiul domnitorului din motive ideologice şi se refugiază în Bucovina, unde-i întâlneşte pe Alexandru I. Cuza, Costache Negri, Vasile Alecsandri, fratii Rosetti, Alecu Russo, Manolache Costache Epureanu, Ion Hurmuzachi, majoritatea francmasoni. Alături de aceştia tipăreşte "Gazeta Bucovinei", ziar în care va publica un program complex, în 36 de puncte, intitulat "Dorinţele Partidei Naţionale". Programul a fost principalul instrument ideologic al Revoluţiei de la '48.

Proclamarea Unirii Principatelor Române, 1859. Tablou de Theodor Aman

A propus, în linii mari, abolirea Regulamentului Organic, a protectoratului ţarist, autonomia Moldovei, egalitatea civilă şi politică pentru toţi cetăţenii, for consultativ alcătuit din reprezentanţii tuturor categoriilor sociale, garantarea libertăţii individuale şi a domiciliului, şcolarizare gratuită, abolirea privilegiilor, desfiinţarea clăcilor ca termeni sociali.

Mare parte dintre deziderate le-a pus în practică, în ciuda opoziţiei vehemente a boierimii, în timpul mandatului de prim-ministru (1863-1865) avut în timpul domniei lui Alexandru I. Cuza.

Lui Mihail Kogălniceanu îi este atribuită şi fraza esenţială pentru apariţia României moderne, rostită la 9 mai 1977 în Parlament, atunci când Kogălniceanu era ministru de externe: "Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare". Practic, acesta a fost momentul oficial în care România s-a rupt de suzeranitatea Imperiului Otoman.

Ca un omagiu pentru cariera politică impresionantă, nouă localităţi din România au fost denumite după numele Mihail Kogălniceanu. Există, în plus, zeci de statui, nume de străzi sau de instituţii de învăţământ în România cu acelaşi nume.

Pe aceeaşi temă:

Mihai Răvan Ungureanu si Kelemen Hunor la Muzeul Mihail Kogălniceanu

Mihail Kogalniceanu, un personaj controversat