Istoria capului de bour de pe stema Moldovei - ce legătură există cu legenda lui Dragoş Vodă şi cu zeul persan Mithra
0Izvoarele istorice au explicaţii diferite pentru originea capului de bour folosit pe emblema vechiului stat moldav. În timp ce cronicarii moldoveni asociază insigna cu descălecatul lui Dragoş Vodă, Mircea Eliade, de pildă, vorbeşte în lucrările sale despre cultul lui Mithra, zeu persan foarte răspândit pe teritoriul fostei Dacii.
Informaţii detaliate despte originea insignei capului de bour de pe stema Moldovei apar în Almanahul Luceafărul, din 1985. Aici, cea mai plauzibilă variantă privind originea capului de bour de pe stema statului moldav este asociată cu descălecatul lui Dragoş Vodă, considerat de legendele populare întemeietorul Moldovei.
Versiunea aceasta este regăsită în mai multe izvoare istorice scrise referitoare la descălecatul lui Dragoş, cum ar fi “Cronica Anonimă a Moldovei”, “Letopiseţul lui Grigore Ureche” sau “Cronica moldo-polonă a lui Miron Costin.
O posibilă explicaţie cu privire la alegerea capului de bour de pe stemă, dar şi de pe monedele făurite în perioada de demult a a Moldovei se regăseşte în “Cronica Anonimă a Moldovei”.
Sugestiv pentru explicarea legendei capului de bour este următorul pasaj din “Cronica Anonimă a Moldovei”, preluat de lovendal.ro
„Şi era între ei un bărbat cuminte şi viteaz cu numele Dragoş şi s-au pornit o dată cu tovarăşii săi la vânat de fiare sălbatice şi au dat pe sub munţii cei înalţi de urma unui zimbru şi s-au dus pe urma zimbrului peste munţii cei înalţi şi au trecut munţii şi au ajuns tot pe urma zimbrului la nişte şesoase şi prea frumoase locuri şi au ajuns pe zimbrul la ţărmul unei ape, sub o răchită şi l-au ucis şi s-au ospătat din vânatul lor.
Şi le-au venit de la Dumnezeu gând în inima lor să-şi caute loc de trai şi să se aşeze acolo şi s-au unit cu toţii. Şi au hotărât să rămâie acolo şi s-au întors îndărăt şi au povestit tuturor celorlalţi de frumuseţea ţării şi de apele şi de izvoarele ei, ca să se aşeze şi ei acolo; şi le-au plăcut tovarăşilor lor gândul acesta şi au hotărât să meargă şi ei unde fuseseră tovarăşii lor şi au căutat să-şi aleagă loc, căci de jur împrejur era pustiu, iar pe la margini tătari rătăcitori cu turmele şi s-au rugat apoi de Vladislav, craiul unguresc, să le dea drumul, iar Vladislav craiul cu mare milostivire i-au lăsat să plece.
Şi plecat-au din Maramurăş cu toţi tovarăşii lor şi cu femeile şi cu copiii lor peste munţii înalţi şi tăind pădurile şi înlăturând pietrele, trecut-au munţii cu ajutorul lui Dumnezeu şi venit-au la locul unde Dragoş omorâse zimbrul şi le-au plăcut locul şi s-au aşezat acolo şi şi-au ales dintre dânşii pe un om înţelept cu numele de Dragoş: şi l-au numit sieşi domn şi voievod şi de atunci s-au început cu voia lui Dumnezeu Ţara Moldovenească. Iar Dragoş-voievod au descălecat întâiul loc, pe apa Moldovei, mai apoi au descălecat locul Baia şi alte locuri de-a lungul apelor şi izvoarelor şi şi-au făcut pecete-domnească pentru toată ţara un cap de zimbru. Şi au domnit Dragoş-voievod 2 ani”.
Mircea Eliade lansează însă o ipoteză diferită, în scrierile sale, atunci când se referă la capul de bour. Eliade consideră că originea sa ar fi legată de Cultul lui Mithra, care era şi un cult al taurului ăi care a avut în Dacia o răspândire extraordinară.
Savantul român Bogdan Petriceicu Haşdeu a scris şi el despre acest subiect negând însă faptul că animalul de pe stema moldavă ar fi un bour. Haşdeu este de părere că pe stema Moldovei s-ar afla mai degrabă un zimbru.
“Vorba noastră, zimbru, fiind identică cu numele acestei fiare la litvani, la ruşi şi la poloni, să fie oare de provenienţă nordică?”, se întreabă Haşdeu, care consideră că “zimbru” este un cuvânt de origine dacică.
Citeşte şi: