Iaşi: Secretele expediţiei pe Vârful „Lenin“ (FOTO)

Temerarii Lucian Roşu şi Paul Diac au dezvăluit o parte dintre artifi ciile care, speră ei, îi vor ajuta să ajungă cu bine pe unul dintre cele mai înalte vârfuri din Kirghistan.

Masteranzii Lucian Roşu şi Paul Diac, ambii de 24 de ani, îşi supun corpurile la antrenamente draconice în speranţa că vor lupta de la egal la egal cu Vârful „Lenin“ din lanţul muntos Transalai, (Kirghistan), al treilea ca înălţime din fosta URSS. Curse maraton de ciclism, alergări nebuneşti cu rucsacii încărcaţi în spate pe pantele Grădinii Botanice, şi escaladări periculoase.

Click pe pozele de mai sus pentru prima fotogalerie cu antrenamentele ieșenilor

„La nivelul condiţiilor de care dispunem, aceste antrenamente se desfăşoară în parametri total opuşi. Ne antrenăm la temperaturi de plus 20-30 de grade, iar acolo vor fi aceleaşi valori, dar cu minus. Noi alergăm la o altitudine de până la 300 de metri, pe când acolo vom fi mereu la peste 4.000 de metri. Din păcate, acolo vom resimţi din plin lipsa oxigenului, iar noi nu avem posibilitatea să ne pregătim pentru acest lucru“, a spus Lucian Roşu.

Băieţii şi-au împărţit antrenamentele în trei categorii: fizice, psihice şi tehnice. Cele fizice sunt şi cele mai uşoare, spun tinerii. Băieţii, pricepuţi la improvizaţii Pentru că expediţia din Kirghistan va fi totodată şi prima experienţă la o altitudine atât de mare, Paul Diac încearcă să-şi obişnuiască plămânii cu aer puţin. Cât urcă cu bicileta pe dealurile din jurul Iaşiului, tânărul are în jurul pieptului un dispozitiv care îl ajută să-şi dozeze efortul şi să-şi controleze respiraţia.

Click pe pozele de mai sus pentru a doua fotogalerie cu antrenamentele ieșenilor

„Ciclismul mă ajută să-mi măresc capacitatea de acumulare a oxigenului. Acasă am o bicletă fixă. Pedalez pe ea cu geamul închis astfel încât cantitatea de oxigen din cameră să fie cât mai redusă“, explică ieşeanul.

În ceea ce priveşte latura psihologică, ieşenii spun că experienţa acumulată în timp le va fi de mare ajutor. „Alpinismul presupune să ai cunoştinţe tehnice şi experienţă în toate ramurile acestui sport: căţărat pe gheaţă, dry tooling, escaladă, bouldering, mers pe munte la altitudine, mers pe munte iarna şi stagii de avalanşe. Am trecut prin toate astea, dar nu excelăm în niciuna dintre aceste ramuri. Toate ne ajută să practicăm alpinismul la altitudine“, a explicat Paul Diac.

Pentru că de la începtul expediţiei fiecare va căra în spate aproxiamtiv 40 de kilograme, tinerii încearcă să reducă cât mai mult din greutatea echipamentului. „Voi tăia chiar şi coada periuţei de dinţi şi etichetele de la haine. Am mai procedat aşa şi am reuşit să scăpăm de câteva sute de grame. Chiar dacă pare puţin, lipsa lor într-o cursă alpină contează foarte mult“, spune Lucian Roşu. Printre echipamentele lor şi-au făcut loc şi articole scumpe, dar foarte utile, respectiv şosete care asigură confortul termic până la -40 de grade şi care costă în jur de 80 de lei perechea.