Iaşi: Portret/ Filip Papa: „Mintea mea e programată să creeze“

Membru în Cvartetul Ad libitum, câştigător a numeroase premii internaţionale, artistul fascinează publicul filarmonicilor din ţară.

În familia lui Filip Papa există o tradiţie în ceea ce priveşte muzica. Mama sa este profesoară de pian la Liceul de Muzică din Timişoara, iar tatăl a cântat în Filarmonica „Banatul“. Cei doi copii ai virtuozului din Cvartetul Ad libitum studiază de asemenea un instrument.

În clasa I, Filip Papa a început să studieze pianul, dar numai până în clasa a III-a, când se va muta la violoncel. De atunci, nu s-a mai despărţit de el. A participat la concursuri şi festivaluri de gen, a obţinut numeroase premii. Mai mult, pasiunea pentru violoncel i-a purtat paşii în alte oraşe, acolo unde studierea instrumentului putea fi făcută mai bine. Astfel, liceul l-a făcut la Cluj, iar Conservatorul în Iaşi, unde a intrat la clasa profesorului Dan Prelipcean. În primul an de Conservator s-a întâlnit şi cu viitorii colegi de cvartet, fondat în 1988, sub coordonarea profesorului Bujor Prelipcean.

Cvartet cu faimă mondială

Alături de ceilalţi membri ai ansamblului de coarde, Filip Papa concertează în toată ţara, dar şi peste hotare. A participat la numeroase concursuri şi festivaluri, câştigând premii valoroase, între care premiul I la Concursul Internaţional „Max Reger“ din Germania şi Marele Premiu la Concursul Internaţional de Cvartete de Coarde de la Evian, Franţa (1997), considerat distincţia internaţională cea mai prestigioasă.

„Acest din urmă premiu ne-a oferit posibilitatea de-a avea un impresar care să ne organizeze concerte în săli renumite din toată Europa şi participări la festivaluri importante“, adaugă violoncelistul. CD-urile lor, cinci la număr, înregistrate la prestigioasa Casa Naxos, sunt de găsit peste tot în Occident.

Un solist de excepţie

Din primăvara lui 2008, alături de orchestră şi cor, Cvartetul Ad libitum a devenit cea de-a treia formaţie cu activitate permanentă a Filarmonicii „Moldova“ din Iaşi. În cadrul acesteia, ei au susţinut, în 2009, un proiect cu integrala cvartetelor Beethoven (în prezent, desfăşurându-se şi la Timişoara) şi altul, inedit în România, integrala Béla Bartók, în 2010.

Anul acesta, cvartetul vine cu un periplu în patru sonorităţi naţionale, Franţa, Italia, Cehia şi ţările nordice.Pe lângă activitatea în cvartet, Filip Papa a menţinut vie mereu dorinţa de a ieşi pe scenă ca solist. „Mintea mea e programată să creeze“, îşi justifică artistul „pornirea“. Repertoriul său este foarte vast, de la Vivaldi la Richard Strauss şi, atât cât îi permite timpul, susţine concerte în toată ţara.

Tot succesul şi faima internaţională sunt rezultatul unei vieţi „programate“ şi a unei munci uriaşe. În fiecare zi, Filip Papa repetă patru ore: dimineaţa, împreună cu cvartetul, iar după-amiaza urmează studiul individual în timpul căruia şi-ar dori să aibă 500 de oameni în faţă, „căci publicul este esenţial în mobilizare“, explică solistul.

Profil
Născut. 11 martie 1969, Timişoara.
Studii. A absolvit Academia de Arte „George Enescu“ din Iaşi.
Familie. Este căsătorit, are doi copii.

Întrebări şi răspunsuri
Cine v-a influenţat cariera?
Sunt mai mulţi oameni care m-au ajutat, dar în principal le sunt recunoscător profesorilor Dan Prelipcean şi Bujor Prelipcean (din Cvartetul Voces), la clasa cărora am studiat în timpul Conservatorului violoncelul şi muzica de cameră.
Publicul din ţară e diferit de cel din străinătate?
Foarte diferit. În Occident, oamenii ştiu muzică, sunt educaţi în direcţia aceasta. În Olanda, aproape 80% din familii au câte un membru care cântă la un instrument. Ceea ce înseamnă, fireşte, un alt nivel de receptare a muzicii. La noi în ţară, publicul ieşean e deosebit, poate pentru că există şi o tradiţie a muzicii de cameră.

Ce-i place
Lui Filip Papa pare că totul îi place. Iubeşte sportul, practică îndeosebi tenisul şi înotul. Apoi, este apropiat de natură şi tot ce presupune ea, îngrijirea plantelor, florilor, viţei de vie. Şi îi plac animalele, casa sa adăpostind deja doi câini, patru pisici şi două broaşte ţestoase.

Ce nu-i place
Între lucrurile care îl deranjează cel mai tare, violoncelistul numeşte risipa de energie, prin care înţelege proasta exploatare a resurselor, poluarea naturii, aglomeraţia şi grătarele făcute pe marginea drumului.