Iaşi: Dascăl cu două joburi, în slujba ratelor
0Cristina Arteni predă engleza la grădiniţă şi istoria la liceu, însă banii tot nu-i ajung. De la cele două slujbe câştigă lunar în jur de 1.000 de lei, insuficient pentru a-şi plăti băncile, care îi cer lunar câte 350 de euro. Femeia spune că deşi îşi doreşte un copil nu-şi permite să facă unul.
Cristina Arteni (29 de ani) predă de cinci ani istorie, iar în urma diminuării salariale a mai rămas cu o leafă de 650 de lei. Ca să se poată descurca a optat pentru un al doilea loc de muncă: predă opţionalul de limbă engleză la o grădiniţă particulară, de unde mai câştigă 350 de lei. Chiar şi aşa, veniturile nu sunt îndeajuns pentru a-şi acoperi rata la apartament.
„Lumea poate mă judecă pentru că am o rată atât de mare, de 350 de euro. Ideea este că atunci când am făcut-o era de doar 243 de euro, iar veniturile mele erau duble. În ultimul timp, valoarea unui euro a crescut, iar salariul a scăzut cu 60%“, explică Cristina.
Femeia spune că face eforturi supraomeneşti pentru a-şi îndeplini sarcinile la ambele locuri de muncă. „Alerg toată ziua între liceu şi grădiniţă. Plec de la 7.00 şi ajung la 20.00. Pe timpul nopţii stau să-mi pregătesc lecţiile, să corectez testele. Este o fugă continuă ca să pot câştiga aceşti bani“, spune Cristina.
„Apelez la bunici ca să am ce mânca“
Profesoara îşi drămuieşte fiecare leu, a renunţat la concediu, la haine şi chiar la transportul în comun. Cel mai tare o mâhneşte faptul că nu-şi mai poate cumpăra cărţile de specialitate şi că trebuie să ceară ajutorul bunicilor cu alimente. „Era timpul ca la vârsta aceasta eu să-mi ajut părinţii şi bunicii, însă tot eu apelez la ei. De la părinţi cer cu toată ruşinea câteva milioane ca să-mi achit facturile, iar bunicii îmi trimit ceea ce muncesc tot anul în grădină. Am ajuns ca în loc tineretul să ajute pensionarii să fie invers“, spune profesoara.
Amână să facă un copil
Sacrificiile cele mai mare urmează să le facă în perioada iernii, când facturile vor exploda. „Cel mai probabil am să încălzesc doar camera în care stau cu soţul meu, iar în restul casei voi închide caloriferele. Este trist că de la educaţie se economiseşte cel mai mult şi că un profesor ajunge să trăiască la limită“, spune profesoara. Deşi este căsătorită şi amândoi soţii îşi doresc foarte mult un copil au luat decizia să mai aştepte pentru că nu au ce să-i ofere. „Iubesc foarte mult copiii şi avem câţiva ani de când am vrea să facem unul, însă nu ne permitem din punct de vedere financiar unul, nu avem ce să-i oferim“, spune Cristina.
Fac curăţenie pentru un ban în plus
Potrivit liderilor sindicali din învăţământ, alte sute de cadre didactice din Iaşi sunt în situaţia Cristinei Arteni. O parte dintre ei au ajuns chiar să lucreze ca menajeri în casele unor cunoscuţi. Radu Chirica (34 de ani) este profesor de istorie la şcoala din comuna Ţibana şi spune că şi-ar dori mult un copil alături de soţia sa, Roxana, care lucrează, de asemenea, în învăţământ. Cu toate acestea, cei doi nu-şi pot îndeplini visul deoarece lefurile nu le ajung nici pentru strictul necesar în casă. „Nu ne mai putem plăti nici cheltuielile. Ca să întindem de bani mâncăm ce e mai ieftin: cartofi, paste“, spune amărât profesorul.