Dimitrie Prisecaru, motociclistul care a adus flacăra olimpică la Iaşi

Campion al Moldovei la motociclism şi karting, ieşeanul a îndrumat sute de tineri pe acest drum. Prima dată a urcat pe motor în 1958, la 21 de ani. Chiar dacă „prima dragoste“ nu a fost o motocicletă, ci un motoscuter, ieşeanul a perseverat. În câţiva ani a ajuns campion naţional atât la karting, cât şi la motociclism, fiind chemat inclusiv de Miliţie să dea reprezentaţii ale măiestriei sale în faţa Stadionului „Emil Al

„N-am făcut şcoala de şoferi de la început, dar m-am priceput. Ţin minte că stăteam la cămin, la Politehnică, şi în ’64 am vrut să mă înscriu la Spartachiadă“, îşi aminteşte veteranul. Rezultatele pe care le-a obţinut până atunci l-au recomandat pentru cea mai înaltă distincţie pe care şi-o poate dori un sportiv – ocazia de a purta flacăra olimpică pentru Olimpiada de la Moscova din 1980.

„Eram Campion al Moldovei. De aceea m-au ales să duc flacăra. Ţin minte că nu mi-a fost uşor. Cu o mână trebuia să conduc motocicleta şi în cealaltă să ţin flacăra. Iaşiului eu i-am dat flacăra olimpică. Am dus-o de la Leţcani şi, la intrarea în Iaşi, unde era depozitul de butelii, ţin minte că mă aştepta un poliţist rus şi întârziasem câteva minute, iar el striga după mine «Davai! Davai!» să vin mai repede“, îşi aminteşte Dimitrie Prisecaru.

„N-ai voie să greşeşti“

Flacăra pe care a purtat-o în urmă cu 31 de ani o ţine la loc de cinste pe holul locuinţei sale din Iaşi. Alături de nenumăratele cupe, trofee şi diplome pe care le-a câştigat de-a lungul timpului, aceasta tronează pe panoplia primului motociclist din Moldova. Pasiunea sa pentru motoare nu s-a rezumat, însă, doar la performanţele personale. De-a lungul timpului, ieşeanul a antrenat sute de tineri, printre care şi pe fiul său, aceştia aducând acasă cupe şi premii întâi. Recunoscut pentru mâna de fier cu care îşi ghida studenţii, ‘nea Mitică spune că pe mulţi i-a ajutat disciplina pe care a impus-o. „Mulţi au mâncat bătaie de la mine şi toţi sunt acum la locul lor. Sportul cu motorul e foarte periculos. N-ai voie să greşeşti. La mine a fost o disciplină de fier. Erau băieţii ca-n armată instruiţi“, spune motociclistul.

„Blondul“ ţinea la motorul său

De-a lungul carierei sale pe motor, „Blondul“, după cum îi spuneau competitorii săi, nu a fost ferit de accidente. Mâna şi piciorul de pe partea stângă au fost supuse mai multor intervenţii chirurgicale. „Am avut trei fracturi o dată la piciorul stâng, iar oasele de la mână le am înfăşurate cu fire de argint. Toată partea stângă e terminată. După accidentul în care mi-am fracturat piciorul s-a oferit unul să-mi cumpere motocicleta cu 12.000 de lei. I-am spus că-i dau nevasta, dar motorul nu i-l las“, zâmbeşte veteranul.

profil
născut. 26 septembrie 1937, Iaşi.
studii. Universitatea Tehnică din Iaşi, secţia Mecanică Auto.
familie. Este căsătorit, are copii.

întrebări şi răspunsuri
Familia dumneavoastră cum a acceptat acest stil de viaţă?
Pe băiat eu l-am învăţat să meargă pe motor şi cu kartul. Ţin minte că la un moment dat s-a urcat soţia cu mine pe motor şi eu cântam o melodie la modă atunci în italiană şi „dansam“ cu motocicleta pe stradă, iar ei îi era foarte frică.