De ce nu dau niciun leu la biserică

Explicaţia nu-i că n-am credinţă. Nici pe departe. Dar, cu siguranţă, nu este una învăţată de prin cărticele sfinte şi nici nu bat mătănii până să mă ierte Domnul. Răspunsul e mai simplu. Pe scurt, pentru că nu vreau. Pe larg, pentru că m-am săturat să-mi bată preotul la uşă doar de Crăciun sau de Bobotează, când ar trebui să-i răsplătesc vizita cu fişicul de bani.

Pentru că, în restul de trei sute şi ceva de zile din an, acelaşi preot uită să vină să-mi spună măcar o vorbă de duh. Pentru că am văzut aproape toate mănăstirile din Moldova şi, cu excepţia Putnei, trimişii Domnului m-au taxat de la intrare. Ori şi-au deschis magazine cu cruciuliţe chiar peste vechile morminte.

Pentru că atunci când mi-am botezat copilul a trebuit să sar cu bani. Pentru că atunci când mi-am îngropat tatăl, popa mi-a vândut locul de veci pe sub mână, negociind cu mine preţul cu picioarele pe morminte.

Pentru că de Sfânta Parascheva, preoţii ieşeni uită că "banu-i ochiu' dracului" şi stau numai cu mâinile întinse spre nenorociţii credincioşi. Pentru că biserica de la mine din cartier s-a ridicat ca un zgârie nori. Pentru că preotul de aici i-a făcut şi un gard de neam prost, ca la puşcărie.

Pentru că şcoala de lângă lăcaş, dărăpănată, cu geamuri sparte şi o sală de sport lăsată în paragină, arată ca o cocioabă a unor sărmani pe lângă vila unui baştan. Pentru că un "amărât" de popă de pe lângă Bucureşti şi-a tras un bolid Maserati de 200 de mii de euro. Evident, cu ajutorul Celui de Sus.

Pentru că maicile de la Agapia stau mai mult pe la tribunal, cu procese imobiliare, decât îngenunchiate şi smerite. Amin!