De ce le place romilor să se afişeze cu aurul la gât: „Aşa cum mulţi se laudă cu doctorate, ei se laudă cu aur, pentru a arăta că au cu ce“
0Iubirea romilor pentru aur datează încă din Evul Mediu, Dimitrie Cantemir arătând în lucrarea sa, „Descrierea Moldovei“, că romii erau cei care aveau rolul de a aduna aurul din râuri. Specialiştii consultaţi de „Adevărul“ spun că, în prezent, romilor le place să se afişeze cu aur pentru a-şi expune potenţa financiară.
Imaginile cu romii care se afişează cu kilograme de aur la gât a stârnit dintotdeauna controverse în rândul societăţii româneşti. Deşi statisticele arată că majoritatea romilor din România trăiesc într-o sărăcie lucie, există şi comunităţi, deloc de neglijat, în care romii au averi pe care cu greu le pot justifica, trăind în adevărate palate sau conducând maşini de zeci de mii de euro.
Iubirea romilor pentru aur este catalogată de consilierul pe probleme de romi de la Prefectura Iaşi, Elena Motaş, care fiind mai degrabă o modalitate de a se făli.
„Aurul este singura lor valoare la care nu ar renunţa. Ei preferă să facă greva foamei decât să îl înstrăineze. Romii consideră aurul ca un metal nobil. Aşa cum cei din societatea majoritară se afişează cu diplome şi doctorate, romii se afişează cu aur pentru a se făli cu bogăţia lor. Cu cât afişează mai mult aur cu atât sunt mai respectaţi în comunităţile lor. Probabil vor să compenseze şi lipsa de educaţie cu bogăţia pe care o arată”, a precizat pentru „Adevărul” Elena Motaş.
Consilierul de la Prefectura Iaşi vorbeşte şi despre confiscările făcute de comunişti, în 1947, atunci când ţiganii au rămas fără aur. Mulţi dintre etnici au primit, după căderea regimului comunist, aurul care li se confiscase. „Ei şi-au recuperat aurul parţial. Li s-a dat o parte, iar o parte a rămas în vistieria statului, primind în schimb certificate de valoare. Dacă şi-ar retrage romii tot aurul din vistieria statului probabil că statul ar sărăci”, crede Elena Motaş.
Iubirea pentru aur, amintită şi de Dimitrie Cantemir
Cel mai adesea, romii îşi afişează cantităţile de aur pe care le deţin atunci când organizează evenimente cu puternic impact social în comunităţile de care aparţin. În judeţul Iaşi, de pildă, există două comunităţi de romi importante, la Grajduri şi la Ciurea, acolo unde majoritatea romilor trăiesc pe picior mare, adunând averi consistente din negoţul cu fier sau evaziune fiscală.
Liderii acestor comunităţi au ajuns în ultimii ani invitaţi de seamă ai unor emisiuni de tip tabloid, ocazii cu care şi-au etalat cantităţile de aur pe care le deţin. O nuntă a fiicei bulibaşei din Grajduri, Ferdinant Stănescu, în prezent în arest, a fost un exemplu perfect al iubirii pentru aur a ţiganilor, invitaţii afişându-se la gât cu salbe groase din aur, iar mirii primind în dar câteva kilograme de metal preţios.
Ataşamentul romilor faţă de acest metal preţios este abordat şi în celebra lucrare „Descrierea Moldovei”, a lui Dimitrie Cantemir. Romii erau cei care aveau rolul de a aduna aurul din râuri, tot ei fiind cei care îl curăţau şi prelucrau. „Căci aceste pâraie, având albia îngustă, deseori umplută peste măsură de apa zăpezilor topite sau a ploilor, se varsă peste maluri, iar după aceea, când se trag iarăşi în matca lor, lasă, pe locul unde şi-au vărsat apele, nisip în care se găsesc numeroase grăunţe de aur din cel mai curat. Ţiganii îl adună, îl curăţă şi scot atâta aur, încât pot aduce doamnei, în loc de tribut, 1600 de drahme pe an”, se arată în „Descrierea Moldovei”.
În aceeaşi scriere există un pasaj în care Dimitrie Cantemir vorbeşte despre „îndeletnicirile” romilor. „Ei nu au altă îndeletnicire afară de fierărie şi zlătărie. Au aceeaşi înfaţişare şi aceleaşi năravuri ca şi ţiganii din alte ţări; însuşirile lor cele mai de seamă şi ceea ce îi deosebeşte de alţii sunt trândăvia şi furtişagul.”
Se estimează că în timpul regimului comunist peste 150.000 de persoane ar fi fost deposedate de bijuterii, cei mai afectate fiind comunităţile de romi. Din 1990 şi până în 2011, aproximativ 3 tone de aur fuseseră restituite populaţie, cea mai mare cantitate ce i-a revenit unei singure persoane fiind de 12 kilograme.
Citeşte şi: