Cât de autentică este Sfânta Parascheva. Biserica invocă un act de la 1641, însă n-a făcut niciodată o expertiză: „Cine neagă să ne prezinte argumente!“

Oficialii Bisericii Ortodoxe Române afirmă că n-au realizat şi nici nu intenţionează să desfăşoare un studiu ştiinţific care să certifice vechimea şi originalitatea rămăşiţelor pământeşti ale Sfintei Cuvioase Parascheva. Clericii invocă drept unică garanţie a autenticităţii un document emis la Constantinopol în urmă cu 375 de ani.

Un document vechi din aproape patru secole, păstrat în prezent la Academia Română, este cea mai importantă dovadă, în viziunea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (MMB), cu privire la autenticitatea moaştelor Cuvioasei Parascheva.

Rămăşiţele mumificate ale femeii ridicată la rang de sfântă în calendarul creştin-ortodox pe data de 14 octombrie adună anual la Iaşi sute de mii de credincioşi. Potrivit oficialilor MMB, trupul sfintei s-ar păstra în formă aproape intactă în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, doar tălpile aflându-se la Istanbul. La solicitarea cotidianului „Adevărul“, reprezentanţii MMB au comunicat că, de 375 de ani de când se găsesc la Iaşi, moaştele n-au fost supuse niciodate vreunei expertize ştiinţifice pentru stabilirea vechimii sau a autenticităţii. 

Sigiliu vechi de 375 de ani 

Rămăşiţele pământeşti ale Paraschevei, o femeie care ar fi trăit în secolul al XI-lea în apropierea Constantinopului şi ar fi murit în jurul vârstei de 27 de ani, au fost transferate la Iaşi în 1641, în perioada în care la cârma Moldovei se afla Vasile Lupu. Cronicile bisericeşti relatează că moaştele ar fi fost dăruite domnitorul moldovean de către Patriarhia din Constantinopol, dar există şi teorii potrivit cărora Vasile Lupu le-ar fi cumpărat. Odată cu racla, din capitala Imperiului Otoman a fost trimis la Iaşi şi un hrisov semnat de către Partenie, patriarhul Constantinopolului. 
 

Acest document, păstrat la Academia Română, constituie pentru reprezentanţii Mitropoliei cea mai importantă garanţie a autenticităţii. „Un document dat de Patriarhia Ecumenică mai important decât acesta nu poate exista în legătură cu moaştele niciunui sfânt. Nu ştiu altceva ce ar putea fi. Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt întregi, nu sunt doar nişte fragmente de oase. Ele poartă sigiliul Mitropolitului Varlaam, care este original şi astăzi“, ne-a transmis preotul Marian Timofte, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei. 

Textul în limba greacă a Tomosului original al Patriarhei Ecumenice cu semnăturile sinodalilor privind trasferul sfintelor moaşte ale Sfintei Cuvioase Parascheva, aflat în vol. Documente privitoare la Istoria Românilor, volumul XIV al colecţiei Hurmuzaki.
 

Cu toate acestea, procedura standard în cazul descoperirii unor moaşte sau oseminte despre care Biserica crede că au aparţinut unor sfinţi, este de a constitui o comisie de specialitate, din care fac parte inclusiv antropologi sau arheologi. Acestă echipă întocmeşte un raport care certifică sau nu că moaştele sau osemintele sunt autentice. În cazul moaştelor Cuvioasei Parascheva acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, întrucât acestea sunt sigilate, şi, potrivit lui Marian Timofte nici nu se va impune vreodată realizarea unui studiu ştiinţific.

„Noi facem această afirmaţie, că sunt autentice. Cine neagă autenticitatea, să ne şi prezinte în baza a ce îşi dă cu părerea sau ce argumente are ca să nege autenticitatea. Aşa, ca să îşi dea fiecare cu presupului vă daţi seama unde ajungem“, ne-a mai spus preotul Timofte. 

Cum sunt păstrate moaştele 

Rămăşiţele pământeşti ale Sfintei Parascheva sunt învelite într-un veşmânt de culoare roşie, care nu se dă jos niciodată. Pe veşmânt se află un sigiliu, scris de Mitropolitul Varlaam: „Blestemat să fie cel care va împrăştia vreodată Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva“. 

În 2008, ÎPS Teofan a decis ca moaştele să fie îmbrăcate într-un al doilea veşmânt, căruia i s-a aplicat un sigiliu de plumb. Mai există şi un al treilea veşmânt, care se schimbă de cinci ori pe an. Moaştele sunt aşezate într-o raclă din lemn de chiparos, ornată cu argint, care datează din secolul al XIX-lea. Racla a fost refăcută după ce, conform spuselor clericilor, ar fi ars în 1888, într-un incendiu. Focul nu ar fi atins atunci moaştele Cuvioasei Parascheva. 

Pelerinajul de la Iaşi, electoral sau religios?