Calvarul unei tinere diagnosticate cu boala Lyme după 7 ani de la primele simptome. „Am fost la tot felul de doctori. Mi-au spus că-i depăşeşte situaţia mea“
0În urmă cu 12 ani, în adolescenţă, Alina Popa, o tânără din Iaşi, a început să aibă manifestări ciudate, stări de leşin sau creşteri bruşte de tensiune din cauza cărora ajungea în spital odată la câteva zile. În timp, au început să apară şi alte simptome, organismul fetei având reacţii tot mai agresive. După ani de umblat la diverşi medici, a fost în sfârşit descoperită cauza acestor stări şi stabilit diagnosticul crunt: boala Lyme.
„În 2007 am început să am brusc stări de leşin şi probleme cardiace, aşa că ajungeam de multe ori la spital leşinată sau cu hipertensiune. Uşor-uşor au apărut tot felul de simptome cardiace, neurologice şi digestive. Îmi era afectat întreg organismul şi, pentru că nu ştiam de ce, am fost la tot felul de doctori. Ei mi-au spus că îi depăşeşte situaţia mea, că păream a fi un mister medical”, povesteşte Alina.
Deşi simptomele şi vizitele la medici se înmulţeau, nimeni nu găsea o explicaţie pentru multitudinea lor, astfel că şapte ani, din 2007 în 2014, fata nu a ştiut de ce boală suferă, şi nici cum ar putea primi ajutor. În 2014, ajunsese deja să petreacă mai mult timp în casă, acolo unde se lupta cu durerile şi cu starea inexplicabilă de rău.
Când într-o zi s-a trezit cu o paralizie la mâna stângă, un medic a suspectat că Alina suferă de borelioză, o afecţiune cunoscută mai frecvent sub denumirea de boala Lyme, provocată de o bacterie numită „borrelia burgdorferi”, care se transmite, în cele mai multe dintre cazuri, prin muşcătura de căpuşă. Pe când era încă la liceu, nici Alina şi nici medicii pe care i-a văzut nu au făcut legătura între muşcătura unei căpuşe şi simptome.
Şapte ani mai târziu, în 2014, aceasta a primit vestea că suferă de forma cronică a bolii Lyme, fiind una dintre cele 12 persoane diagnosticate cu acest stadiu în anul respectiv şi una dintre cele 248 de persoane confirmate cu afecţiunea, conform Institutului Naţional de Sănătate Publică. În fază incipientă, boala se vindecă uşor, cu tratament antibiotic, însă diagnosticată târziu, aceasta afectează sistematic întreg organismul, producând daune care cu greu pot fi vindecate. Deşi Alina a primit tratament în 2014 şi şi-a revenit din paralizie, multe dintre simptomele ei au început să se intensifice, mai ales după sarcină. Acum ea este alergică la aproape orice substanţă chimică, iar din această cauză intră frecvent în şoc anafilactic şi stop cardiac, în ultimele câteva luni fiind de patru ori la un pas de moarte.
„Din 2014 până acum nu am putut face mare lucru în privinţa bolii, deoarece sistemul medical nu pare să o cunoască foarte bine. Mi-am revenit din paralizie în urma tratamentului cu antibiotic, însă celelalte simptome s-au agravat sau au apărut altele. Am alergie la parfum, detergent, fum, pesticide, la absolut orice substanţă chimică. Am făcut şocuri anafilactice din cauza cărora ajungeam la spital aproape la două zile”, spune Alina.
Din cauza alergiilor sale, anul trecut, când un medic i-a reconfirmat diagnosticul şi l-a asociat cu o serie de coninfecţii, Alina nu a putut primi tratament medicamentos, aşa că a rămas să suporte singură efectele maladiei diagnosticate târziu. În prezent, ajunsă la 28 de ani, ea şi-a creat o „bulă” în propria casă, unde încearcă să se ferească de orice i-ar putea face rău. Pentru cazurile extreme, are în permanenţă alături o staţie de oxigen şi o injecţie cu adrenalină împotriva şocului anafilactic.
De ea şi de băieţelul ei se ocupă soţulsău Tudor Popa, în vârstă de 31 de ani, care spune că viaţa e mai mult un iad de când trebuie să stea mereu lângă telefon pentru a suna la ambulanţă în caz că Alinei i se face iar rău, dar şi pentru că în ultima vreme femeia a început să aibă pierderi de memorie îngrijorătoare.
Pentru că sistemul de sănătate românesc nu are nicio soluţie pentru problema sa, Alina a fost nevoită să caute ajutor în strănătate. Ca să-şi revină, ar trebui să urmeze o terapie cu celule stem sau un tratament personalizat pentru boala Lyme, care pot fi însă realizate doar în SUA, Germania sau Serbia. Tratamentul costă însă 20.000 de euro, iar familia cu trei membri trăieşte din 1.400 de lei pe lună, bani adunaţi din îndemnizaţia pentru creşterea copilului şi alocaţia micuţului. Cei care doresc să o ajute pe Alina pot dona în contul deschis la BRD, pe numele soţului său, Popa Tudor Dumitru, IBAN RO67BRDE240SV66840352400.
Citiţi şi: