Zece obiceiuri oribile ale anticilor: sex cu femei moarte, canibalism între rude şi pedeapsa cu perversiuni aplicată hoţilor
0Numeroase mărturii păstrate de la autori din Antichitate prezintă obiceiurile neobişnuite ale popoarelor care au locuit, în urmă cu mai mult de două milenii, pe actualul teritoriu al ţării noastre ori au influenţat viaţa strămoşilor noştri. Unele practici din viaţa de zi cu zi a anticilor ar putea fi considerate cu totul respingătoare.
Mărturii despre obiceiuri ce ar putea fi considerate dezgustătoare pentru lumea modernă s-au păstrat din Antichitate. Iată zece dintre cele mai controversate:
1 Romanii foloseau urina pentru a-şi înălbi dinţii
Romanii utilizau urina pentru igiena proprie. Potrivit unor mărturii, ea era folosită chiar şi pentru clătirea dinţilor, existând credinţa că lichidul care conţine amoniac le vada strălucire dinţilor. Tot datorită amoniacului pe care îl conţinea, urina era folosită pentru a curăţa hainele. Urina era colectată de fullones, curăţători, din jurul oraşului. Potrivit altor relatări, deşi erau un popor preocupat de igienă, romanii nu foloseau săpunul în Antichitate, acesta fiind înlocuit deseori cu uleiuri parfumate.
2 Transpiraţia atleţilor era folosită ca medicament
Înainte de a intra în competiţie, atleţii din Grecia antică se desbrăcau şi se ungeau cu ulei, iar în finalul luptelor ajungeau acoperiţi cu murdării. Pentru a se curăţa, ajutaţi de sclave îşi răzuiau corpurile cu un instrument. Transpiraţia şi pielea moartă era dată jos însă nu era aruncată ci vândută ca medicament. Cumpărătorii o foloseau pentru calmarea unor iritaţii sau dureri. Şi în Roma Antică, exista credinţa că sângele şi transpiraţia unor gladiatori aveau efecte benefice, chiar magice. Sângele şi ficatul gladiatorilor ucişi în arenele Romei Antice erau recomandate de medici pentru diverse afecţiuni, printre care se număra epilepsia, potrivit unor istorici.
3 Pietre şi bureţi în loc de hârtie igienică
Hârtia igienică nu exista în Roma şi Grecia Antică. Oraşele romane aveau băi publice dotate cu toalete, care la rândul lor erau echipate cu beţe de care erau ataşaţi bureţi. Aceştia nu erau curăţaţi după folosire. Grecii antici aveau obiceiuri asemănătoare, însă deseori, în locul bureţilor foloseau pietre pentru a se curăţa de impurităţi.
4 Romanii vomitau pentru a mânca
Relatări din Antichitate arată cât de extravagante şi decadente au fost banchetele la care participa aristocraţia romană. Durau nopţi întregi, iar vinul şi mâncărurile erau consumate în exces. Potrivit autorului latin Seneca, romanii mâncau pentru a vomita şi vomitau pentru a mânca. Astfel, pentru a continua să mănânce, eliberându-şi stomacul, unii dintre participanţii la festinuri îşi induceau voma. Sclavii erau cei înscărcinaţi să culeagă rămăşiţele alimentare eliminate pe podea.
5 Părinţii şi fii etrusci îşi împărţeau amantele
Etruscii au trăit în Antichitate pe actualul teritoriu al Italiei, iar unii dintre autorii greci şi romani ai vremurilor lor i-au descris ca fiind desfrânaţi. Istoricul grec Theopompus, din secolul al IV-lea î. Hr., informa că etruscii erau liberi să aibă relaţii sexuale cu oricine, bărbat sau femei, iar părinţii şi fii îşi împărţeau iubitele. „Când etruscii au relaţii sexuale în familie sau cu prostituate fac precum urmează: după ce s-au oprit din beţie şi se pregătesc să se culce, când lămplile sunt încă aprinse, servitorii le aduc curtezane, băieţi ori adesea chiar propriile lor soţii. Iar după ce se desfată cu acestea, îşi aduc fii pentru a face dragoste cu ele. Deseori au relaţii sexuale în timp ce sunt priviţi, dar alteori în jurul paturilor lor atârnă pânză şi haine”, scria Theopompus.
6 Mumiile egiptenilor devenite obiecte sexuale
Când un bărbat murea în Egitul Antic, era îmbălsămat imediat, însă în cazul femeilor se proceda diferit. Potrivit unor tradiţii, femeile frumoase şi puternice nu erau mumificate decât după trecerea câtorva zile, deoarece, susţin unii istorici, egiptenii nu aveau încredere în cei care le îmbălsămau. Motivul măsurilor de precauţie luate era de a preveni necrofilia. Unele mărturii vorbesc despre prinderea unui îmbălsămător în timp ce profana cadavrul unei femei din familia regală.
7 Felaţia, folosită de romani ca pedeapsă
În Roma Antică, practicarea felaţiei era percepută ca un act umilitor pentru persoanele care ofereau sex oral şi un act de bravură pentru cei care îl primeau. Felaţia era şi un mod de a-i pedepsi pe hoţi. Dacă un agricultor prindea la furat un străin îl putea obliga să îngenuncheze şi să practice sexul oral. „Dacă vreo femeie, vreun bărbat sau vreun tânăr va fura de la mine/, Va trebui să plătească, supunându-şi mie gura şi fundul”, informau unele inscripţii aşezate sub statuetele zeului Priapus, din grădinile romanilor. Unele mărturii informau că vechii romani considerau felaţia un viciu mai rău decât sexul anal, iar „fellatorii”, cei care ofereau sex oral erau priviţi cu aversiune considerându-se că nu trebuie invitaţi la cină. Respiraţia mirositoare era considerată un indiciu al practicilor sexuale considerate depravate.
8 Geţii practicau sacrificiile umane închinate lui Zamolxis
Herodot informa despre sacrificiile umane făcute de geţi, cu scopul de a trimite soli zeului Zamolxis. „Trimiterea solului se face astfel: câţiva dintre ei, aşezându-se la rând, ţin cu vârful în sus trei suliţe, iar alţii apucându-l de mâini şi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori şi apoi, făcându-i vânt, îl aruncă în sus peste vârfurile suliţelor. Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredinţaţi ca zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai e în viaţă”, informa Herodot.
9 Se îmbrăcau cu pieile duşmanilor
Sciţii, popor care a ajuns în Antichitate pe teritoriul ţării noastre, îşi jupuiau deseori duşmanii ucişi în luptă şi le foloseau pielea ca ştergar, afirma istoricul antic Herodot. „Scitul jupoaie capul astfel: taie pielea de jur împrejur, pe după urechi, o apucă şi o smulge de pe ţeastă. Apoi o răzuie de carne cu ajutorul unei coaste de bou. O frământă în mâini şi după ce a reuşit să o înmoaie face din ea un fel de ştergar. Scitul pune acest ştergar la frâul calului pe care îl încalecă şi se făleşte cu el.Cine are cele mai multe asemenea ştergare este socotit cel mai viteaz. Numeroşi sciţi fac din atare piei chiar mantale, pentru îmbrăcat, veştminte pe care le cos în felul blănilor ciobăneşti. De pe leşul vrăjmaşilor, mulţi jupoaie pielea mâinii drepte, cu unghii cu tot, şi fac din ea un înveliş pentru tobă. Mulţi jupoaie întreg trupul duşmanului şi întinzându-i pielea pe bucăţi de lemn o poartă pe caii lor”, informa istoricul elen din urmă cu două milenii şi jumătate. Şi ţestele victimelor erau prelucrate, de sciţi, fiind transformate în pocale. „Iar cu capetele, nu ale tuturor, ci numai ale celor mai înverşunaţi duşmani, fac aşa: după ce taie fiecare cu ferăstrăul ţeasta mai de jos de sprâncene, o curăţă. Săracii o învelesc numai cu o piele de bou neargăsită, folosindu-se de ea în felul acesta. Bogaţii, pe lângă acest înveliş de piele neargăsită, mai poleiesc ţeasta cu aur pe dinăuntru şi o folosesc ca pe un pocal, pentru a bea din ea. Tot aşa fac chiar şi cu ţestele rudelor, dacă se iscă între ei vreo ceartă şi dacă şi-au biruit potrivnicul în faţa regelui. Când vin străinii pe care-i cinstesc mult le arată ţestele şi-i lămuresc cum că nişte rude apropiate s-au gâlcevit cu dânşii şi că i-au înfrânt pe oamenii aceia, numindu-şi ei isprava o faptă vitejească”.
10 Tocăniţă din carnea rudelor
Issedonii, unul dintre popoarele barbare din nordul Mării Negre, amintit în scrierile lui Herodot, era remarcat printr-un obicei macabru nemaîntâlnit . „Când unui om îi moare tatăl, toate rudele îi aduc oi. După ce le înjunghie şi le spintecă, taie în bucăţi şi pe părintele mort al gazdei, apoi, amestecând toată carnea la un loc, o mănâncă la ospăţ. Iar capul mortului, după ce îl rad şi îl curăţă bine, îl poleiesc cu aur şi după aceia i se închină, aducându-i o dată pe an jetfe bogate. Fiul săvârşeşte toate acestea în cinstea părintelui său, aşa cum fac elenii pomenirea morţilor”, afirma Herodot, în Istorii.
Vă recomandăm şi:
Mărturii istorice păstrate de mai multe secole scot la iveală amănunte şocante despre vieţile amoroase ale celor mai cunoscute personalităţi. Astăzi, ispărvile domnitorilor şi ale mai marilor biserici ar fi fost numite „scandaluri sexuale”.
Dovezi arheologice arată că populaţiile antice care au trăit pe teritoriul ţării noastre practicau o chirurgie empirică şi chiar au realizat, cu succes, operaţii medicale pe cutia craniană (trepanaţii). Trusele medicale şi craniile cu răni cicatrizate ca urmare a unor intervenţii medicale, descoperite în necropolele din vremea dacilor, susţin teoriile arheologilor.
O serie de anecdote ce datează din Antichitate i-au prezentat pe daci în roluri mai puţin obişnuite. Autorii povestirilor scurte şi amuzante relatau despre cum au reuşit dacii să le înşele vigilenţa romanilor, de ce au renunţat la vin sau de ce trăgeau cu săgeţi spre cer, în timpul furtunilor.
Vechile temple din Sarmizegetusa Regia şi altarele celorlalte cetăţi dacice din Munţii Orăştiei au dat naştere unei serii nemărginite de ipoteze şi interpretări. Unii istorici au atribuit sanctuarelor antice rolul de calendare, iar teoriile asupra modului în care strămoşii noştri măsurau trecerea timpului sunt numeroase.
Săgeţile cu vârfuri înmuiate în venin ale geţilor şi sciţilor aduceau moartea instantanee, iar strămoşii noştri erau războinici de temut, chiar şi în faţa armatelor numeroase care au invadat ţinuturile Daciei. O serie de relatări ale autorilor antici arată cum luptau şi se apărau locuitorii antici de pe actualul teritoriu al României.