Tradiția vopsirii ouălor de Paște. Legendele creştine leagă simbolul ouălor roşii de patimile lui Iisus
0Există credinţa că ouăle fierte şi roşite în această zi nu se strică pe tot parcursul anului, chiar mai mult, nu se vor strica niciodată. Tradiţia spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins, s-au transformat în ouă roşii
O altă variantă fiind aceea că Sfânta Fecioară Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, a adus nişte ouă într-un coş, care s-au însîngerat stând sub cruce. Se povesteşte că, după ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au făcut un ospăţ de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: ‘’Când va învia cocoşul pe care-l mîncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus’’. Nici nu a terminat bine de vorbit şi ouăle s-au şi făcut roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi. De Paşte, la români există obiceiul ciocnirii ouălor. Se ciocnesc numai ouă roşii după un anumit ceremonial, care în comunităţile rurale se păstrează fără abatere. Oul are trei părţi: vîrful (care se numeşte cap), partea opusă (dos) şi feţele laterale (coaste). În prima zi de Paşte se ciocneşte numai cap cu cap, a doua zi se poate ciocni cap cu dos, iar în zilele următoare dos cu dos. Ca regulă generală, primul care ciocneşte este cel mai vîrstnic bărbat de la masă sau o persoană mai în vîrstă, care ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mînă de un comesean, în timp ce rosteşte formula “Hristos a Înviat!”, la care se răspunde cu: “Adevărat, a înviat!”
Ouă înzestrate cu de puteri miraculoase
În tradiţia populară românească se crede că ouăle de Paşte sînt purtătoare de puteri miraculoase: ele vindecă boli şi protejează animalele din gospodărie. În dimineaţa primei zile de Paşte, copiii sînt puşi să se spele pe faţă cu apa dintr-un vas în care s-au pus dinainte un ou roşu şi un ban de argint, pentru a fi tot anul sănătoşi şi rumeni la faţă, precum oul de Paşte şi curaţi precum argintul. Se crede, de asemenea, că oul roşu este apărător împotriva diavolului şi păzeşte casa de farmece. Podgorenii, pentru a-şi feri roadele de grindină, leagă primăvara viţa-de-vie cu salcie de la Florii sau îngroapă un ou roşu, în Vinerea Mare. Macedo-românii pun în fereastră ouă de la Paşte, iar în Bucovina se crede că oul roşu este, alături de cruce, un simbol al biruinţei împotriva Diavolului.
Cu ouă roşii se fac descîntece pentru dureri de dinţi, de urechi sau de gît. Ouăle roşii de bibilică se întrebuinţează ca leac pentru muşcătura de şarpe şi în farmece de dragoste. Ştergarul cu care au fost şterse ouăle înroşite se păstrează un an pentru că e bun la durerea de urechi. Cojile de ouă de la Paşte trebuie le dai pe vale (pe apă), ca să se ducă să dea de ştire şi Blajinilor că sosesc Paştele.