Scandalurile care au întunecat faţa Bisericii în trecutul românilor: preotul ars pentru sodomie şi stareţul desfrânat
0Mărturii neobişnuite ale unor cronicari din secolele trecute au scos la lumină întâmplări bizare petrecute în sânul bisericii, în vremea în care reprezentanţii ei se bucurau de o mare autoritate asupra comunităţilor.
O mărturie înfiorătoare despre incidentele petrecute în secolele trecute, care au afectat imaginea Bisericii, l-a avut în prim-plan pe Ion Vodă cel Cumplit, voievod al Moldovei în secolul al XVI-lea. În cei doi ani de domnie, a rămas celebru pentru pedeapsa aplicată unui călugăr acuzat de sodomie.
„Domnitorul Ioan Vodă Armanul băgat-au în foc, de viu, pre Vlădica Georgie, de au ars, dându-i vină de sodomie, auzind că are avuţie", scria cronicarul Ureche la mijlocul secolului al XVII-lea. Istoricul Bogdan Petriceicu Haşdeu susţinea că pedeapsa aplicată preotului Georgie a fost meritată. „Monastirile consumau în trândăvie şi în desfrânări sudoarea Moldovei. Ioan-vodă dete o pildă neauzită până atunci în istoria românilor. Un vlădică fu convins de crima celei mai negre nemoralităţi. Divanul domnesc execută întocmai o legiuire din Codicele Teodosian: sodomitul să piară prin flăcări în prezenţa poporului. Mărşavul episcop fu ars de viu. Ioan-vodă ţinea prea mult, pesemne, la litera dreptului roman! Temniţele erau pline de călugări”, relata Haşdeu.
Stareţul desfrânat
O altă mărturie din trecut care dezvăluia faţa mai puţin morală a unor reprezentanţi ai Bisericii a aparţinut diplomatului francez Eugene Poujade, din secolul al XIX-lea. Într-una din lucrările sale, acesta remarca povestea unui călugăr grec, devenit stareţ al Mănăstirii Horezu, cunoscut în comunitate pentru viciile sale. „Stareţul de la Horezu tocmai a murit. Ajunsese celebru în ţară. Era un grec din insulele Ciclade. Se numea Hrisant. Portretul lui era pe toate piesele mănăstirii şi reprezenta bine personajul atât de bârfit în ţinut. Era un veritabil abate al evului mediu, aşa cum ni l-a descris Petrarca. Administrator eficient al veniturilor temporale ale mănăstirii, a adus Greciei sume considerabile. Aspru cu ţăranii, inspira teroare, desfrânat şi tiranic, supunea mângâierilor sale pe tinerele fete din satele sale. Acest lucru se citea în ochii lui mici, verzi şi sticloşi, în buzele groase şi strânse, în bărbia lată şi în fruntea bombată”, relata diplomatul francez, citat în volumul „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea”, Editura Academiei Române, (Bucureşti, 2010).
Preoţii care călcau strâmb
La sfârşitul Evului Mediu, în anumite perioade Biserica reuşise să reglementeze viaţa comunităţii, până în cele mai intime activităţi. Unele mărturii din secolul al XIV-lea îi puneau însă pe preoţi în ipostaze mai puţin plăcute.
„Mănăstirile de călugăriţe şi călugări nu se deosebeau deloc de casele publice, decât prin aceea că viaţa era mult mai desfrânată încă şi mai îngăduitoare (...). Bande de femei saltimbance, cântăreţe, muzicante, alergau pe drumuri, în tovărăşie cu scolari şi popi vagabonzi, îmbulzindu-se prin bâlciuri, târguri şi prin toate locurile unde era vreo sărbătoare sau unde poporul venea cu mulţimea. În armatele vagabonzilor, ele alcătuiau o corporaţie aparte, având un titlu deosebit”, arăta firma Auguste Bebel, în volumul „Femeia în trecut, prezent şi viitor”. publicat la începutul secolului XX. O descriere asemănătoare a oferit şi cornicarul sirian Paul de Alep, cel care l-a însoţit pe tatăl său, Macarie Zaim, patriarhul Antiohiei, în Ţările Române de la mijlocul secolului al XVII-lea. „Preoţii lor sunt cei dintâi care îşi încep ziua la crâşmă. E ceea ce am văzut în Ţara Moldovei. Noi am văzut la ei un lucru de care să ne ferească Dumnezeu: preoţii lor erau şefi de bandă. Cât despre Ţara Românească, domnul să dea viaţă locuitorilor ei pentru evlavia şi cumpătarea lor”, afirma Paul de Akep.
Episcop condamnat pentru erezie
David Ferenc, primul episcop unitarian din Transilvania a murit în anul 1579 în Cetatea Devei, după ce fusese întemniţat pentru erezie, susţin unii istorici ai vremii. Fusese pastor la curtea principelui transilvan Ioan al II-lea Sigismund Zapolya, iar sub influenţa sa principele a decretat în 1568 recunoaşterea religiei unitariene şi libertatea religioasă. Din 1571, principe al Transilvaniei a devenit Ştefan Bathory, iar din 1575 Cristofor Bathory. Episcopul nu s-a aflat în graţiile familiei Bathory, iar crezul său i-a adus condamnarea pentru erezie în 1579 şi întemniţarea în Cetatea Devei, unde a şi murit, în acelaşi an.
Vă recomandăm şi:
Un savant din secolul al nouălea, cunoscut prin lucrările sale în întreaga Europă medievală, a fost autorul unora dintre cele mai populare reţete menite să trateze problemele de natură sexuală din cuplu. Remediile lui Al-Jazzar preced inventarea viagrei moderne.
Femeile din Evul Mediu aflau cum pot redeveni fecioare, dacă foloseau poţiunile misterioase ale contesei Caterina Sforza. Celebra autoare a unei lucrări ştiinţifice didicată performanţelor sexuale şi modului de redobândire a virginităţii, a intrat în istorie datorită reţetelor sale controversate.
Credinţele care priveau viaţa sexuală a oamenilor din secolele trecute au fost cu totul neobişnuite. O dovedesc documentele vechi, care cuprindeau studii de anatomie şi recomandări despre relaţiile sexuale, folosirea unor afrodisiace şi despre metodele contraceptive ale strămoşilor noştri.
În urmă cu un secol şi jumătate, James Oscar Noyes, un medic american în armata sultanului, vizita teritoriile României şi descria în amănunt viaţa locuitorilor lor. Cel mai mult l-au şocat ritualurile religioase pe care românii le îndeplineau cu stricteţe şi modul de viaţă al preoţilor de la sate.