Iernile grele, calvarul românilor. Cele mai crunte mărturii despre suferinţele aduse de „iadul alb“
0Mărturii despre cele mai grele ierni din istoria României arată cât de mult au suferit oamenii din cauza lor şi, mai ales, a incompetenţei autorităţilor.
Decenii în şir autortăţile din România nu au ştiut să facă faţă iernilor grele. În anii ’50, românii mureau de foame şi de frig atunci când mercurul termometrelor atingea temperaturi negative. O scrisoare trimisă în iarna anului 1954 de un român din Craiova unui apropiat din Roma, prin intermediul unu italian, arăta suferinţele pe care le îndurau românii în comunsm din cauza iernilor grele.
„Mama o duce foarte greu la ţară. Munceşte într-o gospodărie de stat, dar ce câştigă nu-i ajunge nici pentru ale gurii. Până la mijlocul lunii decembrie a fost timp destul de bun, dar acum s-a aşternut iarna grea şi lipsesc lemnele, căci distribuirea combustibilului a întârziat ca de obicei. Lumea arde gardurile (cine le mai are). Iar pe deasupra mai bântuie şi gripa pe care nu o putem combate nici cu un bulin de aspirină. Nu ştim cum vom ieşi din iarna sta care a venit târziu şi o să ţină mult. Dar noi, aici, tot ne mai încropim zilele. Cei care o duc rău de tot sunt cei de la sate. Nu au de niciunele. Cooperativele nu vând marfa decât celor care aduc în schimb produse. Ca să obţină sare, gaz ori chibrite gospodarul trebuie să dea ouă, lapte, păsări, lână, cereale pe un preţ de nimic. În schimb mărfurile de la cooperative sunt nemaipomenit de scumpe. Mama îmi scrie că nu a mai aprins lampa în casă de astă toamnă. Nu are gaz şi nici sticlă de lampă. Vaca era bolnavă şi a dat-o la tăiere. Ce a luat pe ea abia a putut să-şi cumpere un purcel de îngrăşat”, scria bărbatul din Craiova, potrvt documentelor păstrate în arhivele Radio Europa Liberă (RFE). La acea vreme, iarna grea abia îşi arătase colţii. La începutul lunii februarie 1954, un ciclon mediteraneean puternic a lovit mai multe regiuni din sudul ţării cu o forţă dată de viteza vântului de aproape 130 de kilometri pe oră. În zona capitalei, s-au depus peste 115 litri de zăpadă pe metru pătrat în 24 de ore, iar temperaturile au scăzut până la minus 25 de grade Celsius. Oamenii au săpat tuneluri pentru a putea ieşi din locuinţe. În sudul ţării, stratul de zăpadă a ajuns la aproape doi metri, iar troienele au depăşit înălţimea de cinci metri.
„Zăpada şi viscolul bântuie cu furie şi în alte regiuni ale ţării. La Râmnicu Vâlcea străzile sunt blocate de nămeţi. Lipsesc şi acolo lemnele de foc. În case se utilizează un fel de gaz pentru gătit numai şi costă foarte mult. Trenurile circulă anevoie. <<N-am mai văzut aşa iarnă din timpul celuilalt război mondial>>, scrie un corespondent din România prietenei sale din Italia”, potrivit unu document din arhivele RFE.
„Munca patriotică”
În Valea Jiului, relata ziarul Scânteia Tineretului, din 1954, sute de oameni erau mobilizaţi la curăţarea căii ferate de nămeţi, pentru ca vagoanele încărcate cu cărbune să ajungă în regunile din sudul ţării. Iarna a arătat cel mai rău în luna februarie a anului 1954, cu temperaturi fluctuând între minus 10 grade ziua şi minus 30 de grade noaptea. Gerul era neobişnuit pentru iernile din România, şi ninsori abundente au făcut ca traficul feroviar să fie blocat de mai multe ori, chiar şi pentru trei zile. Românii aşteptau cu emoţii sosirea primăverii pentru a vedea ce efecte a avut iarna grea asupra recoltelor, se arăta într-o altă notă nformativă din 1954.
„Vremea de iarnă a descins în România cu mai multă severitate în acest an, trimiţând termometrele mai jos de minus 25 de grade Celsius, la începutul lunii Decembrie, şi paralizând comunicaţiile. Trafcul ferovar între Iaşi şi Cluj a fost blocat ore în şir. Ţăranii au fost mobilizaţi să cureţe şoselele de zăpadă, muncă pentru care nu au fost plătiţi, desigur. Dunărea a început să îngheţe, iar blocuri mense de gheaţă se aglomerează în jurul ambarcaţunilor de pe ape. Vasele din Brăila şi Galaţi au fost scoase, deoarece porturile acestor oraşe sunt în pericol să rămână blocate din cauza gheţii. Toate ambarcaţiunile sunt ancorate în portul Constanţa”, arăta un alt document din arhvele RFE, dn decembrie 1955. Nu doar gerul crea probleme românilor. Oamenii resimţeau lipsa acută combustibilului şi a alimentelor, care se găseau însă pe piaţa neagră la preţuri exorbitante. De asemenea, românii trebuiau să facă faţă unor epidemii de gripă şi pneumonie în mai multe oraşe, precum şi creşterii numărului cazurilor de tifos.
Haitele de lupi bântuiau satele
Vremea geroasă şi zăpezile au distrus prezenţa elevilor la şcoală, în iarna anului 1956. Cei mai mulţi dintre copii rămâneau acasă pentru că nu aveau încălţăminte potrivită. Opincile lor foloste ca încălţări nu le ofereau protecţie împotriva frigului şi a umezelii, scria un refugiat grec plecat din România. Sălile de clasă erau cel mai adesea neîncălzite, în lipsalemnelor de foc. În şcolile unde existau astfel de provizii, focul era aprins două – trei ore pe zi, din motive de economie. În acest timp, propaganda regimului comunist prezenta o situaţie cu totul diferită, în care nu se amintea despre sărăcia şi lipsurile înfruntate de români în iernile grele ale anilor ’50.
„În cursul lunii februarie, populaţie din Bucureşti a avut enorm de suferit de pe urma gerului şi a zăpezii. Tramvaiele erau blocate pe linii. Timp de două zile capitala a rămas fără pâine. Majoritatea locuinţelor erau şi sunt încă şi acum neîncălzite, deoarece foarte puţini oameni au primt în toamnă un mic avans din raţia de lemne pe anul în curs. Ţevile au plesnit de ger, aşa că până în 20 februarie a lipsit şi apa. Şi ca un corolar al acestor suferinţe, populaţia are de luptat acum cu epidemia de gripă, care nu poate fi combătută findcă lipsesc medicamentele. Singurele doftorii eficace contra gripei sunt cele americane care, însă, se găsesc cu greu la bursa neagră şi costă enorm”, scria o femeie din Bucureşti, î iarna anulu 1956, potrivit documentelor din arhvele RFE.
Temperaturile în iarna anului 1956 au scăzut sub 28 de grade, timp de ma multe zile, iar în Oltenia şi în raioanele de la munte drumurile au rămas blocate de zăapez, iar viscolele nu conteneau. „Satele de la poalele munţilor sunt terorizate de hate de lupi care apar chiar şi în timpul zilei făcând mari pagube la vite, întrucât ţăranii nu au arme de apărare. Numeroase persoane au murit îngheţate. În regiunile păduroase, ţărani, înfrângând ordinele sfaturilor populare şi ale miliţiei, au intrat în păduri şi au tăiat lemne pentru nevoile casei. Unii ţărani au fost arestaţi şi daţi în judecată”, scria o localnică din Târgu Jiu, la sfârşitul lunii ianuareie 1956. Preţul lemnelor de foc şi al alimentelor a crescut, iar locutorii oraşelor sufereau de foame. În acest timp, la minele de cărbune din Valea Jiului, se derulau campanii pentru combaterea absenteismului şi sporirea producţiei prin care mnerii erau obligaţi să intre în subteran, chiar şi bolnavi.
Problema iernilor grele, nerezolvată de comunişti
După mai mult de trei decenii, regimul comunism nu a reuşit să rezolve problemele cauzate de ierniele grele. În ianuarie 1989, suferinţele românilor erau similare.
„Pentru a şasea iarnă lungă la rând, românii fac faţă lipsurilor cronice la toate bunurile, inclusiv la alimente, în timp ce liderul autocratic Nicolae Ceauşescu foloseşte aproape toate resursele ţării pentru a achita datoriile externe”, relatau jurnaliştii americani într-un articol publicat în „The Los Angeles Times”, din 8 ianuarie 1989. „Bucureşti, România. Nu a fost prea multă bucurie printre greu încercaţii consumatori când restricţiile forţate din ultimele şase ierni au fost uşurate recent. Când şi-au făcut calculele, românii au aflat că pot folosi un bec de 40 de Watt pentru încă 10 minute pe zi. Puţin confort în plus, când alocarea obişnuită de electricitate pe timp de iarnă este suficientă doar pentru a lumina un apartament pentru două – trei ore pe zi, însă exclude folosirea frigiderelor şi a maşinilor de spălat. Încălzitoarele electrice au fost interzise de ani buni. Între timp, încălzirea centrală pentru locuinţele românilor a fost redusă la patru ore şi jumătate pe zi şi apa caldă la două – patru ore pe zi, până în 15 decembrie. De atunci până la 1 martie, în cele mai reci luni ale anului, locuinţele sunt încălzite pentru şapte ore pe zi, dar apa caldă a fost suplimentată cu doar jumătate de oră zilnic. Pentru a economisi energie, toate magazinele şi afacerile trebuie închise până la 5:30 p.m. iar restaurantele până la 9 p.m. Birourile publice, şcolile şi celelalte instituţii au primit dispoziţii să îşi regleze orarul în care sunt deschise pentru a folosi la maximum lumina soarelui, dar în urma unui decret recent li se permite încălzirea pentru câteva ore duminica, dacă există pericolul ca ţevile să îngheţe”, informa „The Los Angeles Times”, în articolul „Consumatorii suferă lipsuri la aproape orice. România se luptă cu problemele încă unei ierni”.
Vă recomandăm să citiţi şi: